“Povestea mea a început cu câtiva ani în urmă dintr-o întâmplare. Îmi doream tare mult un colier de chihlimbar. Soțul meu a fost cel care a pornit căutarile și așa am ajuns pe Breslo. N-am găsit atunci ce îmi doream, dar am descoperit o lume nouă pentru mine, o lume ce aparținea unor oameni frumoși și pasionați. De la a purta bijuteriile create de alții până la a-mi crea propriile bijuterii n-a fost decât un pas. Mă revăd cu bucurie, într-o seară de iarnă, cu o cutie cu pietricele, doi clești și câteva accesorii metalice în brațe, cu copiii în jurul meu, încercând să construiesc primul meu colier.”
Abysor e defapt Dana Yanay. Nu are o formație artistică, ci una juridică, dar asta nu o împiedică să se manifeste creativ.
La început a lucrat pentru ea, iar apoi a inceput să lucreze pentru prieteni. Erau însă mai multe bijuterii decât ar fi putut purta ea într-o viață și așa a apărut ideea magazinului. Câteva click-uri și totul a fost gata!
A experimentat mai multe tipuri de tehnici și materiale. Cel mai aproape de sufletul Danei este coralul. I se pare cald și elegant, potrivit oricărei vârste și oricărui caracter. Chiar dacă se situează la polul opus, fiind o piatră rece, îi place mult jadul. Chihlimbarul încă ocupă un loc special în inima sa, dar se găsește tare greu…
“Prin iarnă, răsfoind paginile cu materiale am văzut un mulaj pentru o brățară de rășină. Aveam un flacon de rășină cumpărat de ceva vreme, căruia nu-i găseam întrebuințarea. Și am încercat. A fost un adevărat coup de foudre. De atunci sunt într-o căutare continuă: flori, frunze, semințe, scoarță de copac, mușchi, licheni, săruri colorate, scoici, schlagmetal, nimic din ceea ce ar putea da farmec unei bijuterii nu scapă ochiului meu vigilent. Balconul e plin de buchete de flori puse la uscat, pe masă sunt alte flori puse la presat, curtea e plină de ghivece cu flori colorate, care își așteaptă cuminți dreptul la nemurire.”
Când lucrează cu rășina se simte ca alchimiștii de la curțile regale medievale. Lăsând gluma la o parte, lucrul cu rășina este mai complicat decât pare. Sunt multe etape de parcurs.
Prima – pregătirea inserțiilor. Elementele naturale nu pot fi inserate imediat după culegere, ci trebuie să treacă printr-un proces de eliminare a apei. Metodele sunt diverse, dar rata de rebut este mare. Nu toate florile își păstrează culoarea după uscare, dar unele, mai ales orhideele, au un farmec deosebit chiar și oxidate. Sigur, există metode moderne, există prafuri magice pe care nici un artist nu ți le-ar dezvălui. A testat și uscarea pe granule de silicon, dar nici aceasta nu e infailibilă, ba din contră, ar spune că rata de oxidare e mai mare. Așa că deocamdată se mulțumeste să lucreze în modul cel mai clasic cu putință: uscare naturală și presare între două foi de hârtie absorbantă.
“Credeți-mă, nici un parfum nu e mai plăcut decât cel al florilor în curs de uscare!”
Odata uscate se poate trece la selectarea celor necesare pentru crearea unei bijuterii. Dana stabileste combinațiile cromatice, tipul de flori, tipul de mulaj. Si se joaca cu florile pe planșetă până le găseste poziția care le va pune cel mai bine in evidență.
Abia acum începe prepararea amestecului. Se stabileste cantitatea de răsină necesară pentru primul strat. Se toarnă într-un strat sau mai multe, in funcție de mărimea mulajului si tipul de inserții folosite. Dupa primul strat, se așează inserțiile în pozițiile stabilite. După ce trece timpul de gelificare, in care inserțiile iși păstreze pe cât posibil poziția, se toarnă un al doilea strat, ultimul sau nu, depinde de mulaj. Tot acum începe războiul cu bulele de aer, pe care copiii adoră să le înțepe cu acul. Urmează o perioadă destul de lungă, necesară procesului de polimerizare. Extragerea din mulaj este de obicei ușoară, mulajele din cauciuc siliconic fiind foarte flexibile. Dar atunci când mulajele sunt înalte, extragerea poate fi destul de dificilă.
După extragerea din mulaj urmează șlefuirea brățării sub apă, cu șmirghel de diferite gradații, până la obținerea unei suprafete netede și stralucitoare. Un Dremel bine accesorizat poate ușura mult lucrul în această etapă. Dar folosirea acestuia implică achiziționarea unei măști de protecție profesionale, pentru că în procesul de șlefuire zboară în aer particule fine de rășină. Este necesară deci protejarea ochilor și a căilor repiratorii.
Abia acum brățara este gata și poate fi pregătită pentru expunere.
Atelierul e amenajat într-o cameră de la demisolul unei case din centrul Bucureștiului. O casă interbelică, între ai cărei pereți s-a scris o părticică din istoria acestui oraș. Nu si-a dat seama ce lumină frumoasă are până nu a încercat să facă o fotografie acolo. Nu are prea multă mobilă: două mese, un scaun, un dulăpior, niște etajere în zid pe care si-a așezat cele necesare lucrului. Si-a achiziționat un instrumentar fotografic cu care experimentează . Mai sunt multe de facut , dar pentru nevoile sale actuale crede că are ceva mai mult decât strictul necesar.
Inspiratia vine din natură. S-a înconjurat de flori, hrăneste porumbeii, dialoghează cu coțofenele, pescărușii și cu ciorile care-i fură nucile din pod. Niciodată nu culege toate fructele din copaci, fiindcă știe că păsărelele adoră cireșele uscate. Cândva avea o grădină plină cu tot soiul de trandafiri. A trecut însă printr-un șantier și aproape totul s-a distrus. Încet-încet, lucrurile încep să capete din nou contur…
Îi plac poveștile. Să le citească și să le scrie. A publicat doar una, într-un volum colectiv (Poveștile de la bojdeucă, volumul din 2014), dar de atunci a mai scris câteva pe care le va aduna cel târziu anul viitor într-un volum personal.
“Am un batalion de ajutoare: cel mai de nădeje este soțul meu, care m-a încurajat și m-a sustinut permanent. Tot el a fost cel care s-a ocupat de construirea unei rezerve de materiale. Apoi copiii. Nu e ușor șă trezești emoție în sufletul unor adolescenți rebeli. Ei sunt primii mei critici dar și cei mai entuziaști admiratori. Și cei din urmă, dar la fel de entuziaști, pisoii și cățeii. Nu vi-i pot prezenta pe toți, ci doar pe cei care sunt mai activi la înșirat ațe, la rupt flori, la încurcat printre picioare și altele asemenea. Fiecare din ei are o poveste, sunt adunați de pe străzile minunatului nostru oraș. Carlos este veteranul casei, cu o venerabilă vârstă de 13 ani. Este cel mai cuminte rezident al atelierului: nu rupe flori, nu încurcă ațe, nu aleargă după pietricelele scăpate pe dușumea. Cei mai harnici la împrăștiat sunt Chifteluță (pisoiul alb cu negru) și frățiorul lui, Ro. Ciuf ne urmărește cu atenție de pe fereastră, parcă vrea să ne spună: Dacă aveți nevoie de mine, vă stau la dispoziție! Zoe e într-o mare tandrețe cu Carola, artistul în devenire al casei.”
V-a plăcut vizita? Dana si compania vă așteaptă cu drag, ba au chiar și o căsuță virtuală, cu o mulțime de fotografii: http://danaiana.com/
Mulțumesc mult!