Cu normă întreagă

Am avut ceva slujbe la viața mea. Unele palpitante, altele plictisitoare, unele inteligente, altele de-a dreptul stupide si fără sens. Dar nu despre asta e vorba acum. Acum e vorba despre cea mai extraordinară, provocatoare, captivantă, plăcută și dătătoare de bună dispoziție slujbă din toate timpurile. Ghicești? Hai! E slujba aceea cu normă întreagă, dar care nu se desfășoară în intervalul 9-17. E slujba aceea fără pauză de prânz. De fapt, fără nicio pauză. Și fără concedii sau zile libere. Și cu toate astea nu mă plâng. Îmi fac treaba cu entuziasm și abnegație. Sunt tot mai bună în ceea ce fac și ador să-mi fie recunoscute meritele. Nu am nevoie de motivații suplimentare și nici chiar de salariu. Da, e un fel de voluntariat. Nici acum nu ghicești? Of. Uneori chiar trebuie să-ți desenez/scriu pe pereți/fac un colaj. Uite, mă ajută lollyrot.

Acum ai înțeles? Te iubesc cu normă întreagă!