Nu sunt foarte sigura, dar cand am scos azi dimineata nasul pe fereastra, mi s-a parut ca am simtit un iz suav de primavara. Era foarte vag, subtil si delicat, asa ca nu sunt foarte sigura. Se mai poate sa fi fost si dorinta mea foarte fierbinte de a simti acel miros in nari, pentru ca m-am cam plictisit sa stau aici, in Casa-in-care-stau-oitele-peste-iarna. Vreau sa nu mi se mai vada doar botul, picioarele si varful urechilor din zapada, sau blanita de pe pamantul negru/gri, ba chiar mi-as dori sa imi murdaresc haina imaculata cu niste seva verde de iarba proaspata. Vreau sa sun din clopotel cat e ziua de lunga, pentru ca nu prea ai cum sa zburzi pe campii intr-o liniste deplina.
Stau cu nasul lipit de geamul rece si daca mijesc ochii bine de tot, zaresc niste muguri minusculi in pomul din fata casei. Tropai usurel de nerabdare si incerc sa imi potolesc entuziasmul. Dar pot?! Nu mai e cale de intoarcere, aceasta oita vrea sa se joace pe-afara! (Sunt chiar sigura ca valim m-a facut special in acest scop).
Sunt Aurelia, astept si miros primavara. Voi cum va descurcati?
Be First to Comment