Câştigă un curs de Home Improvement & Do It Yourself de la Universul DallesGO
Breslo alături de Universul DallesGO vă provoacă să căutaţi şi să redescoperiţi comori printre obiectele vechi de mobilier din casă. Am simţit-o cu toţii, mobila veche şi moştenită are un farmec aparte prin amintirile pe care ni le declanşează când o privim şi îi atingem liniile sculptate. Andreea Mureşan, cu o carieră de aproape 17 ani în zona amenajărilor interioare, te va ajuta să dai un suflu nou unui obiect drag de mobilier.
Află mai multe despre cursurile Universul DallesGO!
Pentru că unul din exerciţiile practice de la workshopurile creative ale Andreei Mureşan este de a oferi o viaţă nouă pentru un obiect vechi, Universul DallesGO te invită la un concurs special.
Premii: 1 curs de Home Improvement & Do It Yourself
Mecanism de concurs: Vrem să aflăm de la tine ce obiect vechi de mobilier ai vrea să reînsufleţeşti. Care-i povestea mobilei Cenusăreasă ascunsă şi uitată în podul casei?
Spune-ne ce te leagă de obiectul de mobilier moştenit, recuperat, regăsit pe care ai vrea să înveţi să îl recondiţionezi dacă ai urma cursul de Home Improvement & Do It Yourself de la Universul DallesGO.
Participă la concurs printr-un comentariu! Motivaţia ta şi povestea din spatele obiectului ales te va face câştigător.
Specificatii: Perioada de desfasurare a concursului este 31 octombrie – 7 noiembrie. Desemnarea celui mai simpatic comentariu şi, implicit, a câştigătorului se va face pe 8 noiembrie 2011.
Participanţii trebuie să fie din Bucureşti. Cursurile Universul DallesGO vor începe după 15 noiembrie, fiind organizate la Palatul Universul, timp de 3 luni de zile.
Vă aşteptăm poveştile încărcate de amintiri din jurul obiectelor vintage de mobilier!
Cum nu s-a inscris nimeni inca, am sa sparg eu gheata, pentru ca acesta este un subiect pe care il ador!
Am strans cu sudoarea “mintii” o gramada de obiecte vechi pentru casa, ce trebuiesc renovate. Asteapta toate cuminti sa le vina randul candva, candva cand fie vom sti noi sa le facem, sau vom putea sa i le incredintam cuiva.
Primul, cu o valoare sentimentala exceptionala, este fotoliul in care statea bunica mea si se odihnea. L-am pastrat cu atata drag, incat ne-am dorit atat eu cat si sotul meu sa-l includem in mobilierul living-ului. Ca atare, l-am dus la retapitat si acum se asorteaza coloristic cu restul pieselor. As fi vrut sa ii reconditionez si picioarele de lemn, insa nu prea am stiut cum sau unde. Stiu ca pare ireal, dar simt o energie benefica cu fotoliul ala in apropiere. Il iubesc!
Apoi ar mai fi masina de cusut veche, o masa patrata de sufragerie. Asta mi-ar placea sa o si pictez.Imi place mobila pictata :)
Iar pentru mosia noastra pastrez cu drag pana cand oi avea timp liber sa ma ocup si de ele cateva donite, o masa joasa cu 3 picioare, fus, copaie si alte minunatii vechi.
Imi plac lucrurile cu povesti, cu valoare sentimentala si care ma bucura prin simpla lor prezenta. Mi-ar placea sa le ofer o noua pagina de viata :)
Zambeste nostalgic din coltul unei mansarde un manechin de croitorie prafuit si aplecat de timpuri. Candva, in jurul lui, mansarda va redeveni un atelier, loc de refugiu si creatie.
Obiectele noi le cumpar ca sa le patinez, sa vopsesc dantela cu ceai sau cafea, sa smirgheluiesc o vopsea noua pt. ca asa, perfecta, nu are farmec. Sau rascolesc vechituri sa gasesc obiectul acela care se va potrivi atat de bine pe lada de zestre mostenita pe care o folosesc drept masuta.
Renovarea unui obiect vechi este un truc care ma tine ocupata cand nu pot dormi noaptea, ceva mult mai bun decat sa-mi rascolesc problemele pe toate partile. E ceva care merge. Acum ma duce gandul la el, la manechinul pe care l-am gasit in pod, care are un picior superb de lemn sculptat care ar putea fi lacuit, iar caruia bustul i l-as reconditiona cu un material de tapiterie pictat manual. Si nimic nu-i la fel ca atunci cand stii ca ai contribuit la povestea lui.
De ce sa nu cumpar unul nou? Pt. ca am deja unul care e altfel, care ma intriga, care are o poveste, care are un “inainte”.
cum nu-s din Bucuresti, nu pot decat sa oftez cu jale si sa fac ce m-o duce capul, fara sfatul unui specialist, cu lada de zestre a bunicii mele, CUFARUL, cum i-am zis de cand ma stiu… macar de as gasi niste balamale cumsecade, mai apropiate de cele batute de fierar si acum cu totul distruse.
Doresc mult succes acestui proiect, atat de interesant si util:)
In magazia din spatele casei mele taranesti , zace de foarte , foarte multi ani ,cred ca de vreo 80 ,o piesa foarte frumoasa de mobilier , care seamana cu o servanta , cred .Si am mai vazut o noptiera , care, ca si servanta poarta cu ele povestile strabunicilor nostri .M-am hotarat sa nu le arunc , ci sa le reconditionez , asa cum fac si cu casa , in stil taranesc , pentru ca ma pasioneaza .Incet , incet ,cu timpul cred ca voi reusi .Imi pare rau insa , ca nu pot participa la concurs , doar nu sunt din Bucuresti .Pacat .Pe cand cursuri si in provincie sau , cine stie ,on line ?
cum faci sa te inscri?
Hmm…cand eram mica imi cumparam o revista care avea cateva pagini de idei creative de redecorare, de insufletire a obiectelor dupa placul fiecaruia. Cumparam revista special pantru a strange ideile cu promisiunea ca atunci cand voi fi mare si voi avea posibilitatea, voi incerca mai intai sa valorific lucrurile care le am in jurul meu si abia dupa, ma voi gandi daca voi cumpara ceva fara personalitate. Au trecut ani, au venit ani si m-am mutat cu logodnicul meu impreuna cu tatal lui. Anul trecut ne-am apucat sa renovam casa, pe ici pe colo cat ne priceam noi. Intr-un final am ajuns la mobila. Stiam ca este mobila la care mama lui a tinut foarte mult inainte de a ii veghea din ceruri si i-am spus ca nu vom arunca mobila si vom incerca sa ii dam o alta fata. Usor de zis, greu de facut atunci cand nu ai habar , dar nu m-am descurajat. Am incercat “maiestria” mea pe o fosta vitrina. Tatal lui a fost incantat de noua fata a vitrinei mi-a zis ca nici el nu vrea sa ii schimbam mobila in camera dar vrea sa o modificam. Am acceptat, dar inainte sa imi fac un planul, sa mai intreb in stranga si in dreapta cum sa fac, ce sa fac acesta s-a imbolnavit . Prioritatile s-au schimbat si din pacate, dansul nu a mai apucat sa vada mobila din casa si un set de fotolii care erau preferatele familiei refacute pentru ca acum este in ceruri alaturi de mama logodnicului meu. Mi-ar placea sa stiu ce si cum sa fac pentru a putea continua planul initial si sa redecorez , sa personalizez toata mobila din casa si sa am habar cum sa fac cu setul de fotolii pentu a le da un aer mult mai frumos, pe masura confortului oferit atunci cand profiti de ele.
Ador lucrurile vechi.Sunt lucrate cu suflet si cu gust fata de cele din prezent care sunt facute pe banda,netinand cont prea mult de aspect si par reci ,netransmitand mai nimic.In spatele fiecarui lucru vechi se ascunde o poveste si uitandu-ma la el,incerc sa imi imaginez cum arata nou,cum mirosea a lemn proaspat lucrat si lacuit,incerc sa ii disting detaliile lucrate cu grija sau sa refac macar mental picturile sau culorile originale.
Obiectele sunt facute cu mult simt artistic si multa atentie la detalii.La dulapuri ,de exemplu,manerele sau inchizatorile sunt cu totul speciale,parca facute expres pentru acel mobilier,de cele mai multe ori din fier masiv si lucrat intr-un mod deosebit,fata de cele noi care sunt confectionate din plastic sau aliaje lipsite de stralucire.
Referitor la ce obiect as dori sa reconditionez,din pacate nu prea am.Parintii mei nu tin la lucrurile vechi,asa ca au tot scapat de ele,intristandu-ma pe mine din cauza neglijentei lor.Ceea ce totusi am pastrat este un cufar de 170 cm lungime si vre-o 50 latime,mostenit de la buniici mei ,care la randul lor il aveau de la parinti.A fost pe rand lada de tinut lucrurile bune,apoi lada de zestre si in ultima perioada a vietii bunicilor ,a fost lada care tinea hainele de inmormantare.Acum este lada mea cu amintiri .Este maroniu,lacuit recent,asta numai pentru a nu se deteriora mai mult.Inca se distinge o urma de pictura.Candva avea un lacatel ,iar pe margini si pe inaltimea lui ,este ornat cu fier,taiat in forma dantelei ,iar exact la colturi are 2 forme de inimioare.Eu ma gandesc ca a fost facut intr-adevar cu dragoste.
Consider ca daca nu ne pastram amintirile,nu avem trecut ,iar daca aruncam amintirile celor dragi,aruncam si energia lor care a mai ramas legata de ele.
……..
mmmm frumoasa provocare…citind despre acest concurs imediat m-am duc cu gandul la vechea mea dorinta de a face un curs la sala dalles de design interior, costurile si lipsa timpului m-au impiedicat din pacate pana acum sa fac acest lucru. Acum pt ca sunt proaspat mamica, sper sa am mai mult timp si mi-ar placea ff mult sa invat sa integrez obiectele vechi, peste care timpul si-a pus bland amprenta, obiecte care au sensibilitatea si povestea lor, printre piesele de mobilier care se gasesc acum pe piata, cea mai mare parte dintr-un furnir rece, fara pic de viata si frumusete. Primele obiecte pe care mi-as dori sa le reinsufletesc sunt din casa parintilor, o masa rotunda din lemn masiv, adusa de la tara de la bunici, achizitionata de acestia la schimb cu cereale, mama cand a primit-o de la ei stiu ca s-a bucurat f mult fiind prima ei masa in casa, s-a mutat apoi din provincie in bucuresti si primul obiect luat in casa cea noua, printre putinele de altfel a fost acesta masa, nu avea nici o legatura cu noul mobilier dar valoarea sentimentala conta, i-au fost scurtate picioarele pt a fi folosita pe post de comoda pt tv, au mai trecut de atunci inca 16 ani, un televizor de ultima generatie i-a luat locul celui vechi cu tub…si iara masa nu se mai potrivea ca si suport. Acum mama isi doreste f mult sa o reconditioneze, sa i-o bricolez pentru a-si bea cafeaua pe ea, o idee ar fi fost prin tehnica servetelului, tehnica descoperita de mine de putina vreme, insa nu i-am gasit inca un model potrivit. Cred ca ar fi cel mai potrivit cadou pt mama, ca de sarbatorile de iarna sa-i pot reinsufleti aceasta masa impreuna cu un suport de flori din lemn cumparat de ea cand era adolescenta de la o batrana pe care saracia o determinase sa-si scoata lucrurile din casa la vanzare.
Sunt convinsa ca aceasta masa imi va servi si mie intr-o zi cafeaua dimineata, poate si fetitei mele…spunandu-si peste timp povestea
Un obiect vechi pe care as vrea sa-l reconditionez,pe langa magnetofonul care a apartinut bunicilor mei si care sta uitat in podul casei,ar mai fi un dulap foarte vechi cu un design unic care a apartinut strabunicilor mei si de care bunica nu se poate desparti.Unele obiecte de mobilier care s-au potrivit cu noua mobila au fost reconditionate si revopsite: o masuta sculptata in lemn si o vitrina cu usite din lemn si pe picior de lemn.In podul casei avem multe lucruri vechi de decor,obiecte care candva valorau mai mult,dar si-au pierdut stralucirea in timp (oglinzi,suport de lumanari,tablouri).Visez ca podul casei,care acum este un loc de depozitat sa devina un atelier de creatie,de fotografie si un loc de relaxare.
Dintisor, “Participă la concurs printr-un comentariu!”
Parintii mei au iubit dintotdeauna noul. Bunica, insa, nu m-a crescut doar pe mine, ci si pasiunea pentru lucrurile care, in sinea lor, memoreaza totul de-a lungul anilor si pe care trebuie sa le daruiesti, mai departe, oamenilor care stiu sa se ingrijeasca de aceste “jurnale” care iti infrumuseteaza casa si sufletul.
Imediat dupa a doua casatorie, mi-a daruit o oglinda veche, eclectica, cu frame din lemn de brad si motive in relief. Mi-a zis: “Ia-o tu si picteaz-o!”.
Timp de 5 ani, m-am privit in ea, in camera pe care mi-am decorat-o singura, incercand sa am gandesc cum sa o pictez, cum sa o reconditionez, fara a ii sterge din ceea ce “au desenta” anii pe ea.
M-am gandit sa nu o pictez, ci sa o curat, sa o vopsesc in alb si sa ii o antichizez usor. Asa cum am procedat si cu o cutie pentru bijuterii, tot din lemn de brad, folosind un medium de crapare si un acrilic de culoare aramie, pe care l-am aplicat usor cu degetele printre crapaturi…
In prezent, oglinda se afla in camera mea, din casa parintilor, in acelasi loc in care am amplasat-o acum 5 ani.
Conform spuselor bunicii mele, oglinda are o vechime de 37 ani.
Aceasta este povestea, pe scurt, unei piese la care eu tin si pe care vreau sa o reinsufletesc, adaugand si eu o parte din istoria pe care o va avea la un moment dat, in viitor.
Pe aceasta cale vreau sa ii felicit pe cei care au avut ideea acestui concurs, cat si pe cei care il sustin.
Numai bine!
Dana
Ar fi multe lucruri incarcate de amintiri frumoase pe care imi doresc sa le readuc la viata, dar cel mai mult mi -ar placea sa pot reconditiona doua fotolii pe care prietenul meu le are de la mama lui, care, din pacate, a plecat spre o alta lume inainte de vreme… si care stiu sigur ca l -ar bucura foarte tare, mai ales ca au un loc asigurat in noua noastra casuta, in care urmeaza sa ne mutam peste cateva luni. Succes tuturor!
Fara indoiala cele mai dragi piese de mobilier imi sunt cele care decoreaza casa bunicii. Au poveste, farmecul timpului trecut, in preajma lor am crescut si… le-am escaladat! O farama, doar o farama din acest univers minunat sta pitita, bine infasurata si protejata intr-un sertar mare cu pulovere din apartamentul meu bucurestean. Secretul meu! Mama, mare aruncatoare de “vechituri”, din pacate, a convins-o la un moment dat pe bunica sa arunce un postament de agatat pe perete, din alela pe care se poate pune fie un ghiveci, fie un obiect decorativ. Eu, mare strangatoare de asa-zisele vechituri, l-am recuperat frumusel, l-am pitit si l-am luat acasa! Astfel ca postamentul din lemnul sculptat cu migala si drag de frumos de strabunicul, tamplar de meserie, asteapta cuminte vremea cand va fi reparat – nu-i mare lucru, caci mosul facea lucruri nu noar frumoase ci si trainice – si va sprijini pe perete un ghivechi cu maghiran, planta draga strabunicii :)