Imprevizibila si capricioasa. Asa o cunosc de 30 de ani. Poate doar intr-unii s-a simtit usor mai bine.
Cateodata se arata calina, te invaluie in adieri caldute purtand petale de cires in zbor, in surasuri luminoase si dorinta de a-ti mangaia umerii goi sau obrajii ce au pierdut din rosul inghetat. Te trateaza ca si cum este numai a ta si trebuie sa faci orice iti sta in putinta sa o pastrezi la nesfarsit sau cel putin, pana ce pomii vor fi inverzit in totalitate si soarele va fi devenit agasant.
Alteori, oh, alteori as vrea sa ma ascund. Pentru ca ea vrea sa ma, sa te alunge. Devine geloase poate si isi doreste sa te tina ferecat, doar pentru ea, intr-un mod bizar, departe de ea. Capata o raceala sora cu iarna, se vaieta si plange cu lacrimi mari si grele. Este nesigura, trista. Nu intelege ca oricum ar fi si orice s-ar intampla te vei intoarce la ea. Pentru ca e unica ta iubire, cea care iti incalzeste sufletul si iti lumineaza privirea in fiecare an, la inceput.
Dupa care isi face pierduta urma. Si iti lasa doar un dor.
Si un bilet.
Te anunta ca va reveni dupa ce se va fi tratat de dubla personalitate. Iar daca tratatmentul nu va avea succes, te sfatuieste sa te pregatesti atat pentru toanele ei proaste, cu un cardigan Crosetat cu dragoste:
cat si pentru momentele in care va deborda de afectiune:
Be First to Comment