Când ne cheamă pădurea

Raze de soare ce străbat coroanele dese de frunze ale copacilor și care prinse în jocul fermecat al unui labirint de umbre și lumini dau viață pădurii ce își elaborează în taină povestea.

Siluete mărețe sau altele strivite de furtuna care a trecut își așteaptă rândul în a dărui călătorului secretul care stă bine păstrat dincolo de coaja care le învelește: lemnul.

Pentru că lemnul este un secret, el ține în fibra lui taina lumii și a veșniciei. Anatomia lui este la fel de complexă ca și a noastră. Are nevoie de tot atâta grijă și uneori de leacuri pentru a-și menține frumusețea.

Atunci când ne cheamă pădurea e ca un cântec de dor al copacilor care ne îmbie să îi îmbrățișăm iar atunci, în generozitatea lor fără sfârșit, ne oferă secretul lemnului.

adi.apopei a înțeles disponibilitatea lemnului de a se lăsa modelat de mână și unelte. Cunoaște anatomia și valoarea fiecărui tip de lemn și astfel îi poate da forma care să îi convină. Și asta nu s-ar fi întâmplat poate, dacă nu ar fi cutreierat pădurile și ar fi răspuns la chemarea lor (și mai apoi a bunicii).

Am stat de vorbă cu adi.apopei care ne-a povestit cum s-a apropiat de acest material nobil, peripețiile lui legate de cioplit și cum s-a transformat totul în pasiune și creație.

lingura din lemn de cires

’’Pasiunea pentru lemn are radacinile in frageda mea copilarie, primii sapte ani din viata mea i-am petrecut la bunici langa Manastirea Varatec. Toate ziua eram plecat pe dealuri si prin codru, indiferent de anotimp si veneam acasa doar cand auzeam in codru ecoul vocii bunicii (chemarea la masa de pranz). Atunci incercam sa imi confectionez tot felul de unelte si de jucarii folosind materialul cel mai la indemana, lemnul de diferite esente: brad, fag, alun, stejar, mar s.a.m.d. Bine inteles ca joaca cu briceagul a avut si un pret destul de scump – multiple rani usoare si taieturi (de care bunica nu prea stia ca le inveleam in frunze de patlagina si se vindecau repede). Anii au trecut, in prezent am 31 de ani, si se pare ca pasiunea pentru cioplit a ramas chiar daca mai trebuie sa facem si alte treburi.

cana (kuksa) din lemn de nuc

lingura din lemn de nuc

Lemul este un material compozit natural, ce se poate folosi in fel si chip pentru diferite sarcini. Spre exemplu lemnul de brad este foarte des folosit in constructii pentru ca este usor, ieftin, are rasina (ceea ce il face pretabil pentru exterior) si se lucreaza extrem de usor…. da’ la linguri nu-i bun petru ca se aschiaza usor, nu-si poate mentine finisajul fin pentru ca nu-i dens si discutia poate continua.
In ciopliturile mele eu incerc sa folosesc esente tari, dense si bineinteles autohtone cum ar fi: nucul – lemn tare, spectaculos si nobil, fagul – lemn tare deschis la culoare si merge bine in bucatarie, frasinul – lemn tare a carui fibra aduce cu stejarul da-i deschis la culoare, stejarul ca veni vorba – lemn tare cu fibra frumoasa, carpenul – var cu fagul dar mai sucit de felul lui cu fibra frumoasa si deschisa, mesteacanul – nu-i un lemn tare-tare dar se finiseaza bine si-i spectaculos ca si paleta de culori, ciresul – lemn tare, roscovan care pe deasupra miroase frumos, paltinul – lemnul tare cu fibra frumoasa, prunul – lemn de linguri de cand lumea si cu o pleta de culori fantastica si asa mai departe. Multi folosesc la linguri teiul sau salcia; sunt foarte materiale moi, nu dau gust, se lucreaza usor dar nu prea le tine finisajul, absorb mult pentru ca nu sunt dense si nici rezistente mecanica nu prea au ca sa nu mai vorbim de efectul vizual sau fibra, cum ii spun eu, le cam lipseste.
In concluzie lemnul este in primul rand organic, vine din natura si este biodegradabil, este nobil , este cald si iti incalzeste sufletul cand il privesti, este placut la atingere/pipait, este de esenta tare si daca ai putin grija de el te tine o viata si nu in ultimul rand ne tine mai aproape de originile noastre, de strabuni, de natura.

lingura din lemn de nuc

furculita din lemn de nuc

Pai de la “eco” aici ar trebui sa plece orice am face/construi… Bineinteles ca este important faptul ca pot da nastere unui produs eco din toate punctele de vedere: Lemnul il iau din padure de la copacii cazuti, NICIODATA nu tai dintr-un un copac verde; si daca folosesc ceva verde sunt resturi lasate de altii; Lucrul il fac tot cu mainile, de la debitata materialul pana la ultimul finisaj si aici folosesc si ceva scule confectionate de mine, deci nu folosesc scule care se hranesc cu energie electrica si-s facute din metale, plastic si altele; Sa presupunem ca cineva pierde/arunca un produs facut de mine, aceste este biodegradabil si se va dezintegra fara nici o interventie sau instalatie costisitoare de reciclare.

Din pacate noi romanii am avea cum sa traim eco, dar nu vrem! In bucatarii domneste sticla, inoxul, aluminiul, plasticul etc in loc sa avem mai mult lemn, ceramica si lut ars… dar asta-i alta discutie.

P.S.Oricine vrea un produs facut de mine va primi si cateva randuri asternute pe o foaie (arsa pe margini) in care omul stie ce are in mana si cum trebuie sa se poarte cu produsul.’’

lingura din lemn de fag