Reziduurile organice, gunoiul, hârtia, lutul polimeric, ciocolata sunt toate căi de a redefini conceptul de bijuterie, prins vreme de secole într-un cadru strâmt de semnificaţii. Decor, preţios, purtabil, statut, cam astea sunt contextele de redefinit când vorbim de bijuterie, un obiect ca oricare altul, care poate fi încărcat de sens, care poate transmite informaţii.
Până acum, şi o vreme vom mai face asta, am scos din bijuterie aurul şi argintul, rubinele şi smaraldele, şi am pus materiale banale şi necostisitoare purtătoare ele însele de informaţie. Ne-am folosit şi de forme, uneori, formele instrumentelor medicale, de exemplu, sau reţelele de racordare la utilităţi.
Astăzi avem un material atât de maleabil, că le poate face pe amândouă, ia formă şi conţine info, cauciucul.
sursa foto thomasnet.com
Cauciucul siliconic, tereibil de popular produs industrial este bicomponent, cu o parte lichidă şi un stabilizator care odată adăugat face ce-i spune şi numele. Moale şi elastic, extrem de rezistent, cauciucul pur este, însă, puţin folosit pe Breslo, din pricina toxicităţii şi manevrării dificile. Dacă nimeni nu-l toarnă în forme asta nu înseamnă că nu şi-a găsit fani printre iubitoarele de obiecte găsite, care taie şi modelează camere de bicicletă, sau printre fetele care bat papetăriile cu hârtie cauciucată. De asemenea, textura plăcută îl face numai bun de atârnat pe el un pandativ.
Folosit în toate zonele industriale, de la automobile la instrumentele medicale, cauciucul, cum spuneam, e frumos şi rezistent, pe bază de elastomeri, nişte microcapsule minune, capabile să se regenereze oricât ai trage şi ai trânti, dar te pune pe gânduri când trebuie efectiv să-l porţi, ca şi cum ai avea la mână nu o braţară, ci elastice de bani.
De această proprietate atât de la îndemână se foloseşte Sharon Fitness pentru a-şi face bijuteriile să comunice cu cel care le poartă. Obiectele ei, din cauciuc colorat, au o destinaţie neclară, de genul, la ce şi când merge.
sursa foto fingers.co.nz
O altă treabă cu cauciucul este că îl poţi turna într-o formă, orice formă îţi doreşti, şi obiectul tău poate fi refăcut mai des decât scaunul monobloc alb, sigur exagerez monstrous. Un obiect care a făcut-o celebră (alegeţi voi ce definiţie vreţi dintre ale lui celebru contemporan) pe nemţoaica Tanja Hartmann este inelul ăsta în formă de bezea, nu e de pus limba, cauciucul redă doar forme.
Bun, şi acum ştiu că aşteptaţi bucăţica, cărniţa, am tot amânat-o: două femei tripate pe organic, una face hemoglobină şi rădăcini fasciculate, cealaltă plante şi nevertebrate.
Ela Bauer porneşte de la idea că lucrurile nu sunt clar definite. Evenimentele şi lucrurile nu încep şi se termină în anumite momente în timp, ci sunt rezultatul unui proces în desfăşurare şi, deşi de multe ori pare că nu este nicio legatură între un eveniment şi altul, această relaţie este crucială în crearea unei anumite realităţi.
Pentru a reda acest continuu process de schimbare care ne conduce vieţile fie că vrem sau nu, Ela foloseşte forme ca celulele şi ramificările, care sunt o metaforă atât de clară şi puternică a biologicului şi a infinitelor transformari organice. Sigur, nu putem să nu ţinem cont şi de paradoxul din folosirea plasticului pentru a reda acest proces, mai ales că este un plastic, cauciucul siliconic, care se vindecă la infinit, care îşi păstrează şi îşi reface în continuu, cât poate, aceaşi formă, mereu.
sursa foto www.elabauer.com/
The next best e brazilianca Cristina Dias, o tânără inspirată de organismele tantalice şi de plantele carnivore. Foloseşte forme ambigue, pentru a evita alocarea şi identificarea, cel care va purta bijuteria se va uita şi va testa suprafeţele, culorile, texturile şi formele combinate în entităţi cu totul noi, pentru a porni de la zero în analizarea obiectului. Şi încă un atribut delicios pe care Cristina îl ia în considerare este faptul că materialul siliconic apucă, se lipeşte de piele, dând astfel senzaţii noi, perfect potrivite cu formele ei organice.
sursa foto www.cristina-dias.com
Lovely!!!!!
ce tare! sper sa apuc sa vad cat mai multe reactii de genul ;)
sunt foarte originale…
Grozav articolul!! Mai vrem!!!
Preferata ar fi brazilianca Cristina Dias; deja ma obsedeaza formele ce aduc a tentacule, organice…
ne place….cool!
wow, super articolul. eye candy! ps: multumesc frumos!