Să vedem ce e și cu dormitul ăsta în celebrul pat cu/de trandafiri. Unu la mână, nu îmi rămâne decât să sper că-s norocoasă și că am parte de un soi de trandafiri modificat genetic astfel încât nu mai are spini. Doi la mână, să trag speranță că voi putea dormi în atâta foșnet de frunze.
Dar.
Unu la mână, să dormi în miros divin de trandafiri – ce poate fi mai îmbătător și în același timp dătător de vise frumoase și parfumate ? [ nu știu ce se poate întâmpla în timpul modificării genetice, dar îmi închipui că s-a păstrat mirosul ].
Doi la mână, să te mângâie sute de petale catifelate, rozalii și galben ivoriu și portocaliu mai stins și roșu închis și alb ca neaua proaspăt căzută…mmmm, raiul pe pământ, vă spun eu. 
Să te mângâie ușor pe gât, dar ușor de tot. Ca un-colier-croșetat de ușor. Ca un-colier-croșetat-de-Marmotescu de ușor. Să te-nvaluie bobocei deschiși către soare doar puțin, să lași perlele [ de rouă] să te răcorească-n somn.
Da. se Merită.
Somn ușor ;).
Parca se simte o adiere de parfum delicat de roze :) Super, atat subiectul (colierul), cat si articolul!
Minunat colier!