M-am trezit de.dimineata cu un chef nebun de primavara, de copaci imbobociti si de palcuri razlete de iarba. Tanjesc si oftez adanc dupa un petec de verdeata de ceva vreme.
Ma uit prin fereastra, vad alb!Imi spun ca inca nu m-am trezit. Poate e doar un cosmar de ianuarie. Ma ciupesc de doua ori. Nimic. Ma mai ciupesc de cateva ori, pana ma invinetesc sa fiu mai precisa, tot nimic! Mi-a ajuns cu atata alb!
Asta pana incep sa imi plimb ochii nenorociti pana la orbire de atat lumina! Si descopar un alb de o frumusete rara. Ah, parca incepe sa imi placa iarasi albul. Mai ales cel asezat suav pe punctele in cruce ale unei ii.
Da, m-am hotarat!M-am indragostit iarasi, iremediabil de data asta, de albul rece de omat. Da, dar numai plimbat printre copacii verzi imbobociti!
Va admir foarte mult creatiile si va felicit!
Multumesc, Eugenia! :- )
Frumos spus, ca de altfel tot ceea ce ne spui, draga Eugenia, admir tot ceea ce faci!
Interesanta ideea de colier! felicitari!