Crezand ca-i primavara, a iesit grabita si responsabila din mugurele partial lemnos, sa-si indeplineasca datoria pentru care fusese zamislita.
Se uita cu mirare la suratele ei decolorate, intrebandu-se de ce e singura ce mai poarta clorofila. Ce-i cu ele, s-au lenevit? A strigat usor sa le trezeasca, insa nu a primit nici un raspuns. A mai strigat odata catre vecina ei de creanga. Lacrimi mari turcoaz brazdau verdele intens in care se trezise. Cu un ultim suflu, ingalbenita de frig, frunza ii raspunse: ’’Ce vrei soro, nu vezi ca-i toamna?’’
Intreaga ei lume s-a prabusit. Era prea tarziu. Regreta amarnic somnul prelungit de frumusete. Ce mai conta ca era cea mai aratoasa frunza dintre toate cand era singura pe lume?
Se uita in jur sa caute salvare. Nu vroia sa piara cand abia a deschis ochii. In balconul de alaturi, ceramica si lemn proaspat lacuite asteptau sa se usuce. La prima boara de vant isi lua adio de la copac si zbura catre bratara pe care puse ochii de la inceput.
Prinsa in stratul gros de lac va rezista vesnic si va prinde multe primaveri colorata in verde proaspat si intens.
Trebuia sa-i multumeasca pentru asta lui lidialoo.
foarte frumoasa descrierea…
hei superb!!!! si chiar ca e o frunza zapacita din moment ce si porecla mea e zapacita:)))) multumesc din suflet !o toamna linistita tuturor !
sunt creatii foarte frumoase, felicitari lidialoo!
Foaaarte frumos articolul!!! Ca si produsul ce-l descrie! :)
Super frunza cu descriere cu tot!