Ah, diminețile…

Unele-s senine, altele nu, unele încep devreme, altele se îmbrățișează strâns cu amiaza încât nu le mai descoperi separat…
Oricum ar fi, diminețile reprezintă un început. O nouă zi, o nouă perioadă [ ca cea în care ți-ai vopsit părul în raze aurii, sau ți-ai adus copil acasă], totul e nou. Cu miros proaspăt, forțe nesecate și priviri încețoșate.
Da, nu ai cum să scapi de somn așa ușor – e cel mai dificil amant. Îți da întâi târcoale, te hărțuiește până îi pici în plasă, și apoi te părăsește foarte greu – deși l-ai vrea dus mai repede câteodată. Rar, e drept,  pentru că nu te-ai mai cuibărit de mult în brațe atât de moi :).

Cum toate situațiile de criză [ mă rog, aproape toate] au și o rezolvare, iată motivul pentru care eu una m-aș despărți de somn fără regrete.

Doar gândul la chiuveta asta frumoasă din lemn de molid, tratată doar cu materiale ecologice și realizată manual de cipdob, m-ar face să-mi doresc întâlniri [ cu somnul] mult mai scurte, și dimineți începute în culori de soare la apus.
Probabil că aș prelungi împrospătarea chipului de zâna până aș întârzia și la servici.
Dar cu ce zâmbet larg pe față….