Mă gândesc de multe ori care a fost punctul de plecare al unei invenții. Sigur, aș putea spune că lenea și mintea odihnită sunt mama tuturor invențiilor, dar atunci îmi pun natural întrebarea “eu de ce nu am inventat nimic?”. În fond, sunt campioană pe oricare dintre cele două segmente amintite.
Poate din cauză că ce e important e deja inventat, mă consolez eu. Poate nu toți suntem sortiți să luminăm întunericul din lume cu scântei de genialitate. Poate nu s-a arătat momentul potrivit și locul la fel de potrivit.
E, aceleași regrete [legate de neuroni comozi] m-au încercat și la vederea paharului creat din sticlă de laborator de către mirceasin, meșter popular sticlar din Turda.
Adică mie de ce nu mi-a venit ideea asta? [ignorăm faptul că habar nu am ce implică lucrul cu sticlă, și prin ce minune poți da naștere la forme și obiecte din acest material fragil].
Mă și imaginez stând la [semi]orizontală, în lumina dulce a unei dimineți cu soare, ascultând vorba verde a frunzelor, de parcă în lume nu aș mai fi decât eu, paharul cu vin limonadă, liniștea divină și multe pisici pufoase. Îmi dau mari șanse la idei strălucite.
Cine știe, poate nu-i târziu să devin celebră și deșteaptă și frumoasă și bogată.
Numai de-aș pune mâna pe un peștișor fermecat. Poate fi și din sticlă.
Ingenios pahar!Felicitari creatorului!
Ma simt extraordinar sa vad ca tot mai multa lume apreciaza munca pe care o prestez. Paharul cu pai este cartea mea de vizita.
Va multumesc tuturor pentru cuvintele mult prea frumoase adresate creatiilor mele si nu uitati ca si voi puteti fii creatori cu imaginatia voastra.
Secretul este sa dati la o parte holograma vietii cotidiene si sa dati frau liber imaginatiei.
Imaginatia inseamna creatie!