Cred ca, la un moment dat, am avut si eu o pusculita. Daca bine tin minte, era un purcelus rosu din plastic, suficient de burtos incat sa “pape” muuuuulti banuti.
Preumblandu-ma printre “rafturile” Breslo, nu se putea sa nu reinvie amintiri la vederea pusculitelor wana-ddart. Deocamdata sub forma de melci ghidusi si purcelusi rotunzi (a propos… stie cineva de ce forma predilecta era purcelusul?), colorati frumos in nuante vii.
Nu o sa va bat la cap cu importanta economiilor in aceste vremuri incerte din punct de vedere financiar.Unul din motive ar fi ca ma numar printre primii cand vine vorba de stricat bani :).Alt motiv ar fi cel real , si anume ca intr-o luni de dimineata, incercand sa va prezint un produs atat de dragut, fix asta ar lipsi : stirile de la ora 5.
Un lucru e cert: daca melcul inflorat ar ajunge pe la voi, si daca ati decide sa il “impovarati” financiar …. v-ar fi tare, tare greu sa il faceti bucati. Sau nu?
eu tin minte ca aveam un mai “evoluat” – avea o usita in partea din spate ca sa poti scoate maruntu si sa nu trebuiasca sa-l spargi. Parca avea forma de casuta …. dar nu mai stiu exact.. Iuff ce vremuri frumoase …. copilaria :)
pusculita mea, cand eram mica, era facuta dintr-un cauciuc alb… si peste an bunicii puneau bani in ea si vara, cand veneam pe la ei, stateam intinsa pe pat cu o penseta si imi culegeam comoara prin gaura mica prin care intrase acolo… ce amintiri frumoase mi-ai adus in minte!:)
Eu am avut un pui galben din plastic si un televizor cu cifru….:D
Tare dragut melcul !
tot incerc sa imi aduc aminte ce s-a inatmplat cu purcelusul rosu.caaaaare……la cat de buna mi-e memoria se poate sa fi fost si roz :))