Verdele trifoiului, lana moale si senzatia de confort pe care mi-o lasa colierul MsCristina ma poarta cu gandul la muntii Irlandei, de un verde crud, invaluiti intr-o ceata densa, impresurati de castele din secolele trecute, gri si mohorate, la ploi mocnite si interminabile, si la spiridusi( da, da, recunosc si la Guinness, dar asta e alta poveste putin mai cenzurata).
Sa revenim la micutele creaturi mitologice, faimosii spiridusi imbracati in verde crud, cu plaria tuguiata, cizme marimea 10, centura peste vesta groasa, privire trufasa si vicleana (vi se pare cunoscut?da ma, ala mic negru de respira greu!) si, un amanunt deloc neglijabil, o oala plina plina cu aur.
Si nu stiu cum de am impresia ca am devenit personajul omenesc (in nici un caz uman) din poveste, ochii imi lucesc, dorinta e puternica (ochii vad, inima cere), lacomia a atins maximul pe scara ‘estemlacom’, ravnesc din plin la avutia mandrului spiridus si am puternicul feeling ca tocmai l-am agatat de picior. Si nu am sa ma las pacalita precum batranica din poveste irlandeza celebra. Am sa i-o fur de indata. Priviti comoara:
Iata si povestea:
Batranica si spiridusul.
Intr-o buna zi, o batranica se plimba pe afara cand a auzit un zgomot usor.
Poc, poc, poc! Poc, poc, poc!
“Ma-ntreb ce poate fi,” a zis batranica.
S-a furisat in spatele unui copac si de acolo, spre marea ei surpriza, a vazut un spiridus imbracat in haine verzi. Acesta lovea cu un ciocan micut, facand pantofi pentru alti spiridusi si zane mititele.
Batranica l-a apucat pe spiridus de gulerul hainei. “Te-am prins, Domnule Spiridus!” a strigat ea.
“Intr-adevar m-ai prins,” a spus calm spiridusul. “Dar iti multumesc daca imi dai drumul sa ma pot intoarce la treaba mea.”
“Ooo, nu,” a spus batranica. “Nu inainte sa-mi spui unde-ti este oala cu aur. Toata lumea stie ca atunci cand prinzi un spiridus el trebuie sa-ti arate unde-i este ingropata oala cu aur.”
Spiridusul a ras. “Deci, vrei oala mea cu aur, nu-i asa? Foarte bine. Urmeaza-ma atunci si-ti voi arata unde se afla ingropata.” Spiridusul a pornit-o inainte urmat de batranica care se tinea strans de haina lui.
Intr-un final au ajuns intr-un camp unde cresteau sute de tufisuri. Spiridusul a aratat spre unul dintre ele si a spus, “Sapa sub acest tufis si vei gasi tot aurul pe care ti-l doresti.”Batrinica s-a uitat la pamintul tare. “Trebuie sa ma-ntorc acasa si sa iau o lopata,” a spus ea. “Dar mai intai am sa leg de tufis esarfa mea ce rosie. Asa voi stii unde sa sap cand ma-ntorc cu lopata.”
“Buna idee,” a spus spiridusul cu o sclipre in ochi. “Sa te bucuri de aurul ce-l gasesti!” Si facand semn cu mana, spiridusul a disparut.
Batranica a alergat spre casa si a luat o lopata. Pe drumul inapoi s-a gandit cum sa cheltuiasca aurul ce-l va gasi.Dar cand a ajuns din nou in camp, ochii i s-au marit de surpriza. In locul unei singure esarfe rosii, a vazut sute la fel. Fiecare tufis avea o esarfa rosie legata de el!”Ooo, nu!” a strigat batranica.
Smecher spiridus, nu-l lasati sa va pacaleasca si pe voi!
he, he, he, frumos le mai spune bohemiansin! si atit de convingator ca tot privesc spre frunzele inselatoare de dieffenbachia, mi se pare ca un spiridus s-a ascuns printre ele, cu margelele mele furate de sub pat, pe care le face bijuterii pentru zine. he, he, he, smecher spiridusul meu, se descurca fara unelte, pipai cu mina sub pat si vad ca-s la locul lor :P
E foarte frumoasa povestea si colierul e minunat…chiar te duce cu gandul la spiridusi smecheri si dragalasi.
Eu inca ma bucur cand citesc aventurile lui Habarnam…cu prichindeii din orasul florilor, care nu erau mai inalti decat un castravete si care le necajeau pe prichindute:D
Daca nu cunoasteti povestea si aveti un pic de timp, va invit sa o cititi- sigur sigur va aduce zambetul pe buze:
http://habarnam.ro/aventurile+lui+habarnam/
:))) sunteti nemaipomenite!