Recunosc, nu mă pricep și nici nu mă dau în vânt după spirtoase.
Că e țuică, că e palincă, șliboviță sau horincă, nu aș putea ghici din denumire fructul care stă la bază. Cred sincer că băuturile respective au fost “botezate” n e a p ă r a t după o degustare temeinică.
E timpul să mai lăsăm deoparte fulgii care ne zbârnâie în cap, mirosul de brad și alte cele, romanțioase crăciunești.
Curățenia de iarnă are nevoie de sprijin. Sau, mă rog…EU am nevoie de sprijin. Poa’ să fie și lichid.
M-am binedispus numai ce-am citit descrierea procesului tehnologic.
“Horinca este întotdeauna de prune (dacă nu, îi zicem pălincă) și trece întotdeauna de 2 ori prin cazan, se fierb monturile, iar apoi se pune chistulasul.”
Vă dați seama ce s-ar întâmpla dacă horinca de la durusaflavour s-ar lăsa “gustată atent la fiecare cotitură.”
De către moi.
Be First to Comment