Când vine vorba de ceramică. ne gândim imediat la roata olarului, la formele care se nasc din efortul mâinilor harnice prinse într-un joc luat mai întotdeuna în serios.
Și asta pentru că oricât de ușoară ar părea, munca la roata olarului trebuie să dea roade bune care să ajungă mai apoi în mâinile noastre recunoscătoare pentru aceste minunații create din lut.
Cum să nu ne bucurăm atunci când putem avea aproape de noi obiecte din ceramică realizate cu grijă pentru detalii pornite dintr-o imaginație de artist desăvârșit.
Arici, flori, bufnițe, căpșuni își găsesc locul perfect în colecția de obiecte realizate de bufnitaceramica.
Fiecare are povestea lui și este nerăbdator să o împărtășească celor care știu să plece urechea la tainicele cuvinte.
Lingurita ceramica
Am stat de vorbă cu bufnitaceramica pentru a afla cum a început pasinea pentru ceramică, ce înseamnă lucrul cu materiale naturale și cât de importante sunt ele în realizarea obiectelor finite.
’’Pasiunea mea pentru ceramica incepe cu pasiunea pentru artele vizuale, ca gen. Am mainile nelinistite, mereu in miscare, in cautare. Sigur ca m-am jucat la inceput cu pamant galben din spatele blocului, si credeam ca pot sa fac din el tot ce vreau. Pe la 10 anii am descoperit joculcu lut mai organizat si o profesoara de ceramica cu niste maini minunate, cu degete fine si subtiri, care stia sa deseneze si sa modeleze fantastic. Ma credeam de pe atunci deja in lumea mea. Canite, vaze, animale, pasari, basoreliefuri, compozitii. Mirosul de lut de la atelier, apa rece ca gheata in care ne spalam mainile, soba calda pe care ni le uscam si mazgaleam desene pe teracota… glazurile si cuptorul… dar parca mirosul de lut era cel mai fascinant: o aroma densa si adanca de padure uda, de frunze calcate si de aer curat. Si materialitatea lui: fin, moale, modelabil, gata sa primeasca si sa intampine mainile si fanteziile noastre de copii. In lut puneam toate povestile si lutul le facea si mai frumoase. La liceu, fugeam de la orele de pictura, jos in atelierul de modelaj. La academie, as fi si dormit in atelier. Acum, la atelierul meu, lutul ma fascineaza in continuare in fiecare zi. Noaptea visez ceramica.
Bufnita 1
Cani cu flori
Imi aleg lutul de la un furnizor care foloseste pamant din munte filtrat si amestecat doar cu apa. Imi place si lutul alb foarte fin si mai pretentios la lucru, dar si un lut refractar aspru, care are tinuta foarte buna pentru figurine si sculpturi. Pentru ca la atelierul meu vin multi copii si adulti, folosesc doar glazuri eco, fara plumb si substante toxice. Imi face placere sa stiu ca mainile noastre sunt aproape de natura. Povestea biblica spune ca si noi suntem facuti din lut. De asta, cred, este atat de odihnitor sa lucrezi cu lut. Se intampla de multe ori ca lutul sa conduca procesul de creatie: uneori e mai tare, alteori mai umed si plastic, si asa cumva ne cheama la un anume fel de miscare a mainilor de care depinde forma pe care i-o vom da. Uneori crapa sau se onduleaza. Cateodata, daca e obosit, nu mai poate fi modelat. Lutul are caracter si personalitate. Vrea sa fie cunoscut si inteles.
Unele glazuri reactioneaza intre ele foarte frumos, surprinzator. Unele asocieri de culori creeaza reactii vizuale care se impun. Procesul de creatie in cazul ceramicii este constant influentat si inspirat de material in sine.
Clopotel cu capsuna
Eu iubesc natura. Imi place sa studiez plantele, animalele, pasarile. Adun tot felul de seminte, de pietre, bucati de lemn, fibre naturale sau presez frunze. Odata, lucram la un proiect amplu, o lucrare de cateva luni, si mi-au incoltit semintele in lut! Este un sentiment unic, e ceva intim intre mine si ordinea naturala a lucrurilor. Multe din lucrarile mele sunt decorate cu frunze, flori sau fructe. Este felul meu de a comunica adevarul ca visez la o lume organica si eco. Visez la o reintoarcere in Eden. Vreau ca omul care va bea un ceai dintr-o cana facuta de mine sa stie ca a fost modelata cu pasiune si cu grija, cu constiinta si are un mesaj. ‘Art is the place where head, heart and hand meet.’ Suna mai bine in original. Mintea, inima si mana impreunate in arta: cere disciplina. Zi de zi voi invata, prin lucrul mainii, sa ajung la simtire si sa exprim ideea. A fi eco este o provocare in plus. Inseamna a refuza scurtaturile si a avea coloana vertebrala.’’
Sunny Mornings
Arici pupaciosi
Minunat !
Multumesc, oanamt!
Intelegi?