Cand eram micuta (si totusi marisoara), nu ma visam printeso-mireaso-cenusareaso-zana. Desi terminasem de lecturat pana la varsta de 8 ani juma’ toate cartile de povesti din Biblioteca oraseneasca. Ma uitam la fetitele din jurul meu, usor apatic si ironic si ma pufnea rasul (da, si pe atunci eram o mare jigodie). Erau toate ferchezuite, buclate, imbracate in rochii vaporoase iar eu aveam ciorapii rupti in genunchi, parul incalcit prins intr-o coada care abia se mai tinea si geaca intoarsa pe dos.
Visele mele marete nu le corelam cu papusile ce se trezeau subit cu parul tuns (ca si sora mea – convinsa fiind ca parul lung n-o prinde) ci mai degraba erau legate de o masina de politie si una de pompieri. Sau orice avea sirena fara a fi una. Probabil daca Spiderman sau Batman ar fi existat pe atunci, as fi umblat prin targ cu o pelerina atarnadu-mi anapoda pe umeri. Si cu o sabie laser. Mi-ar fi usurat munca. Cea de a anihila toate vecinele si colegele de munca ale mamei ce primeau subit suturi la merisor (mai sus nu ajungeam pe atunci). E nevoie sa repet si sa argumentez ca si pe atunci eram o jigodie mica?
Lucrurile nu s-au schimbat nici acum. Inca nu ma visez mireasa desi simt varsta si presiunea unora din jur. Pentru ca asa trebuie, ar argumenta dumnealor. Ce trebuie? Tebuie sa iau medicamente daca sunt bolnava, sa ma spal , sa beau apa. Astea da, trebuiesc! Insa maritisul, maritisul e pentru atunci cand simti tu ca trebuie sa fie nu cand hotaraste ”societatea”.
Asa ca , astazi ma voi perinda agale si cu mandrie prin fata domniilor voastre, tinand strans un buchet mirobolant din flori care nu se ofilesc la un moment dat ( ca si alte cele din seria ‘’Si te-ai dus, dulce minune,/ S-a murit iubirea noastra/Floare-albastra ! floare-albastra !’’). Ci cu flori stilizate din perle, satenuri si tule ce rezista mult si bine ( ca si alte cele din seria ‘’Impreuna pana la adanci riduri’’). Si am sa va spun cu drag si spor ca important e sa iubesti, nu sa te mariti. Si sa nu uiti sa iubesti si frumosul , si pe cel de langa tine si pe tine insati/insuti. Sa nu uit, sa iubesti si designerul de la Nunny’s Diary.
Si sa nu astepti un moment special pentru a face ceva anume. Nu trebuie sa-ti pui pirostriile pentru a purta o rochie alba sau un buchet frumos. Il poti folosi lejer in cosul de la bicicleta, in coltul gentii de duminica sau in vaza din sufragerie (fara apa).
“Sau orice avea sirena fara a fi una” :), genius ;)
Wow!
superb..creativitate multa..:)
frumos..
Frumos