Azi am primit cea mai frumoasă urare, în scris, de mână, cum îi stă bine unei urări elaborate și personalizate. În ea scrie despre lumea colorată văzută printr-o lentilă sau poate chiar cu ochiul liber, dacă strădania e puțin mai mare. Mai scrie și despre dungi și cum îmbină ele frumos albul cu negrul și cum de departe par gri, chiar și pe zebre plimbându-se agale pe undeva. Și m-am gândit ce frumos e când printre dungi albe și negre poți zări culori și cum, dacă aș fi o zebră adevărată, aș propune ca dungile noastre să fie curcubee după ploaie, vara, întinse de la coamă și până în vârful cozii. Dar nu sunt chiar o zebră adevarată și atunci îmi pun culorile oriunde doresc, după bunul meu plac. Azi aleg să mi le pun în jurul gâtului, un pic haotic, la vedere. Pentru că atunci când văd culori, oamenii zâmbesc. Și când oamenii zâmbesc, cumva, pe neștiute, zâmbesc și eu, ca din oglindă. Și cam așa se termină urarea. Într-un colier-guler Fericire, purtat “cu zâmbete și bucurie în privire”, via circulmagic.
Be First to Comment