A venit timpul ardeilor copti. Odorul lor te invaluie oricat ai incerca sa iti educi simturile sa minimalizeze aromele.
Dar eu am pofta de altceva. Am pofta de serbet.
Serbet de portocale, lamaie si capsuni, sorbit pe indelete in timp ce botinele proaspat scoase din debara manipuleaza fara folos iarba obosita iar ochelarii de soare reflecta o raza supla dar inca jucausa. Am pofta de serbet de fistic, de mure si ananas in timp ce urmaresc picaturile extenuate si reci de bruma cum devoreaza cu nesat din verdele altadat infailibil, iar mainile isi revendica manusile uitate pe noptiera.
Am pofta si de-un vin. Usor, rosu, vesel si dulce. Remediu pentru nasul rosu. Sau din contra.
Sorbit in inghitituri mici de degustare, cu tehnici precise de savurare, din cupe colorate, ca de serbet.
Dar cum Szabo Maria nu a dat sigur la teasc, ci doar la penson, o sa ma multumesc doar cu serbetul!
Sau nu…
Sunt superbe paharele si atat de colorate!!!!