Când zbor repede, repede, pe cer trasez curcubee și oamenii se miră că nu a plouat.
Când zbor încet, par o minge de plajă în plonjon deasupra nisipului fierbinte.
Când stau nemișcată, lumea se miră de așa papagal, deși tac și deși nu s-a inventat încă un nume pentru mine.
Când zâmbesc și par prietenoasă, copiii îmi cer câte o pană ca amintire.
Când mă încrunt și sunt supărată, nu mă crede nimeni, pentru că penajul multicolor pare a fi o garanție a fericirii fără de sfârșit.
Când mă oglindesc într-un ochi de geam, de partea cealaltă mă privește un caleidoscop.
Când sunt generoasă, îmi împrumut penele pentru podoabe colorate, pe care Fimarc le transformă dibaci în cercei.
Atunci sunt Pasărea Paradisului.
Multumesc