Dezvoltare personală pentru bufnițe albastre

Salut. Sunt o bufniță albastră din Pădurea Fermecată. Nu știu cum mă cheamă, nu cred că am un nume. Sincer, nu m-a interesat niciodată, pentru că nu mi s-a părut relevant. Ceea ce este, în schimb, relevant, este motivul pentru care mă aflu aici. Păi. Cică sunt morocănoasă. Că trebuie să-mi dezvolt abilitățile de a relaționa cu bufnițele și cu celelalte vietăți. Că e ok că, după ce mă învăț cu cineva, devin prietenoasă, dar că nu e suficient. De aceea fac parte din programul acesta de dezvoltare personală pentru bufnițe și alte vietăți ale pădurii. Abigail m-a trimis. Cine este ea? Păi e o tipă foarte de treabă, care a creat Pădurea Fermecată, unde am un copac doar al meu în care mă pot ascunde de lume când doresc și când nu am nici un chef să-mi dezvolt vreo abilitate de interacționare cu bufnițele celelalte. Și nici cu alte vietăți. Unde pot citi romane, povestiri, nuvele câte doresc. Unde e în ordine să fii o bufniță albastră, la fel de bine cum aș putea fi și roz, turcoaz sau violet. Ce îmi place cel mai mult e că Abigail mă consideră înțeleaptă și, ori de câte ori are nevoie de un sfat (care să nu țină însă de relaționarea cu bufnițele și celelalte vietăți), vine să mă întrebe. Și îi dau răspunsuri chiar bune și folositoare. Cu Abigail nu sunt niciodată morocănoasă. Cum aș putea, când ea e atât de drăguță și, uite, mă trimite la curs? Pentru că, mai nou, vin zilnic musafiri în vizită în Pădurea Fermecată (așa ca voi, acum) și nu se cade să le întoarcem spatele (chiar și albastru) și să ne cufundăm până la urechi între două coperți…