Dupa un drum lung de pe Coastele insorite ale Italiei pana in racorosii munti prahoveni, Scufita Rosu Corai (rosul se schimba, scufita ramane) ajunse plina de entuziasm la casa bunicii. Si-o amintea cladita din lut si lemne, cu ferestrele mici prin care lumina patrundea anevois, cu usa scartaind si podele din scanduri smirgheluite doar de pasi adanci si vreme. Fu surprinsa sa descopere ferestrele termopan si scarile rulante pana la mansarda decorata futurist.
Nici bunica nu mai era cum si-o amintea. Fara naframa, fara razboi, fara cosite impletite, fara capot inflorat sau ‘infructat’.
Bunico, dar unde-ti sunt cositele si margarete din ele?
Ce stii tu scufito? Stilistul mi-a recomandat tunsoarea asta sauvage!Arrr. A spus ca imi pune in valoare fizionomia adolescentina!
Bunico, dar de cand ai tu picoare de gazela, atat de bine lucrate? Si radiezi toata…
Ah, copila, nu ti l-am prezentat pe instructorul meu personal? S-a mutat la noi!:D Saluta-l pe noul tau bunic!
Bunico, aaaaa, dar fusta, fusta de unde ai luat-o? Spune-mi drept? Iar ti-ai varsat toata pensia in mall?
Oh, nu draguta! E proaspat scoasa din Atelierul Bunicii.
Si mai au?
Oh, pe ce culoare iti pofteste inima!?
Pe toate!Dar sa incep cu visiniul!
Felicitari pentru articol , “atingandu-ma” direct, fiind o bunica !
Mult succes si asemeni felicitari, Atelierului Bunicii !
multumesc pentru aprecieri.Face cat multe vanzari,atelierul bunicii
ce bunica vesela si fara inhibitii!!!!! bravo!
si fustitele sunt tare dragute!!! :)