An nou, haine noi…

Îmi revine în memorie persoana mea de acum 10 – 15 ani. Și stau și mă întreb cum puteam să privesc cu un dispreț suveran micile mărunțișuri femeiești. Așa le spuneam eu, deși aveam vreo 20 și ceva de ani. Și totuși.
Purtam doar teniși și bocanci, prima dată am purtat tocuri de 10 când am terminat facultatea – purtat e un fel de-a spune, înțelegeți voi de ce :).
Ca să nu vă plictisesc cu detalii, vă mai spun că foloseam doar  ruj [ ceea ce, în mod curios, fac și acum, cu singura diferență că nu mai e ruj cumpărat]. Și că mama sintetiza cel mai bine modul în care îmi etalam feminitatea – “iar te-ai îmbrăcat ca un golan”.

Să nu credeți cumva că acum mă fâțâi în fuste și rochii, că mă înconjoară un nor pufos și roz, și că pășesc ca o gazelă. Mneah, nu se poate schimba omul chiar atât de mult.
Dar.
Am în garderobă câteva fuste [ lungi, ce-i drept]. Și chiar vreo 2 rochii. De bijuterii nu mai povestesc, că vă cam închipuiți cam în ce mod m-am dotat. Parfumuri? Oioioioi. Pantofi cu toc? Desigur.
Acum privesc cu oroare puloverele groase. Și pe cele subțiri cu puțină reticență.
Sunt o mare amatoare de suprapuneri de textile. Dacă nu am o cămașă/tricou/maieu[ nu toate o dată, da? :) ] și un cardigan peste, simt că mă sufoc.
De regulă subțiri, obligatoriu din bumbac. Majoritatea cuminți, cu năsturei pe mijloc. Unele asimetrice, altele fără nasturi, cu poale lungi sau scurte – you name it.
Asta nu înseamnă că nu pot face și excepții de la regula “obligatoriu” din bumbac. Mai ales când văd minunății de genul celei create de missJOLIE.Jerseul în ediție limitată, dintr-un amestec în care lâna a ieșit pe locul întâi, într-o culoare exact pe gustul meu, nu putea să scape neobservat.
Și dacă același lucru vi s-a întâmplat și vouă, ei bine…era cazul să remediez situația,nu?
Să aveți o săptămâna frumoasă. Cărămiziu de frumoasă ;) .