Anul acesta octombrie s-a ascuns. S-a pitit într-o castană şi a aşteptat să treacă fără mine. Şi-a trimis zilele însorite, calde şi atât de frumos colorate în lume atât de subtil, încât aproape nici nu le-am observat. A nins peste mine cu frunze (nu atât de ruginii încă, ce bine!) şi s-a ascuns până să-mi dau seama ce se petrece. A profitat de confuzia mea existenţială (şi, vai, atât de tomnatică) şi s-a pitit, tăcută, de parcă aş putea trece direct în iarnă fără ea.
Da, desigur, a fost şi septembrie, care aproape la fel de simpatică-mi este şi care la fel s-a fofilat pe nesimţite şi da, mai este şi noiembrie, dar în noiembrie plouă, e frig şi deja atât de tare miroase a iarnă, încât parcă nici toamnă nu mai este.
Fără octombrie nu e toamna mea preferată. Şi nu pot să închei un an, indiferent cum a fost el, fără o serie de plimbări agale prin frunze, fără să-mi pictez zilele cu ruginiu, galben şi încă puţin verde şi fără să ascult simfonia de octombrie aşa cum pe vremuri am ascultat-o la Pet Shop Boys.
Ce bine că m-am dezmeticit la timp, s-o adun la un loc şi s-o pitesc într-o castană culeasă de mine, după o plimbare prin frunze, de pe jos! S-o miros de tot mirosul ei dulceag de toamnă şi s-o foşnesc până se lasă liniştea iernii. Să mi-o pun în urechi, în păr, la gât, pe cap şi să mă ţină nostalgică până la anul.
Anul acesta octombrie era să-mi scape printre degete…
Hei, murele sunt ale mele…facute sub imboldul unor provocaribreslase…
Asta ti-a scapat printre degete, zebru! :)))
Da, asa este, mielena, multumesc de atentionare, am modificat (sper) tot.
Nu chiar tot! Articolul tau a ramas la fel de fermecator si inspirat! ;)
Frumos articol: “Fără octombrie nu e toamna mea preferată. Şi nu pot să închei un an, indiferent cum a fost el, fără o serie de plimbări agale prin frunze, fără să-mi pictez zilele cu ruginiu, galben şi încă puţin verde şi fără să ascult simfonia de octombrie aşa cum pe vremuri am ascultat-o la Pet Shop Boys”. Felicitari Zebru si succes pe mai departe!