Toamna e anotimpul meu preferat. Melancolică şi ruginie, cu ea mă identific cel mai bine. În unele zile o contemplu doar, fără să ştiu prea bine de unde s-o apuc şi ce să fac cu ea. În altele, o învârt, sucesc şi-o storc de tot ce are mai bun. Azi, de exemplu, din vârtejul ei cald şi molatic au căzut struguri. Şi-am făcut un clafoutis. Nu e greu. Ingrediente puţine, dulce nu din cale-afară, ca o budincă aromată. Practic, se iau la îndemână: ouă, zahăr, lapte, făină, unt, vanilie şi, desigur, struguri. Un cuptor încins. 40 de minute de păzit cuptorul în care minunea se umflă în pene peste poate. Un pic de emoţie c-o să se reverse. Un pic de miros de ars, dacă asta, din exces de zel, s-a şi întâmplat. Multă răbdare să se răcească pentru a fi nins cu nişte zahăr pudră (dar nu neapărat). Poftă nebună şi cumpătare, desigur. Vă garantez că niciodată nu veţi mai privi un ciorchine cu indiferenţă. Şi nici după ce v-a ieşit în cale o asemenea încântare:
Ce culori, ce textură, ce moliciune fină şi tomnatică! Ce accesoriu mai bun pentru zile cuminţi de septembrie? Şi ce prăjitură mai bună, să se asorteze?
Pentru clafoutsi nu vă dau reţete. Sunt la fel de uşor de găsit, cum e el de făcut. Dar pentru acest colier minunat, vă spun exact unde să mergeţi: la Ju-Bijoux.
Multumim :)
Delicat, fin ,elegant; am mai fost in vizita la Ju-Bijoux macar pentru delectare. Spor si succes in toate !