Florile. Atât de delicate, colorate, parfumate. Atât de frumoase, și atât de efemere. Soluții s-au căutat pentru a le păstra mai mult timp. Soluții s-au și găsit. Și Mariet are o propunere.
Se ia una pereche de bujori. Rozalii, mari, cărnoși. Pe unul îl răsfățăm mai mult la soare, până se deschide tot. Pe celălalt îl păstrăm copil.
Modelăm cercei rotunzi ca luna, din material ceramic. Le facem portretele bujorilor, în culori acrilice, creioane, tuș, în stilul deja inconfundabil al autoarei.
Îi purtăm și vara, și iarna, și oricând ne va fi dor.
Nu mai sunt motive de îngrijorare. Nici atenția n-o vom mai certa, când se va îndrepta cam târziu spre tufele scuturate de bujori.
Sau de trandafiri. Sau poate de iasomie albă și nevinovată.
Cu siguranță talentul lui Mariet le va asigura și acestora nemurirea. Sau dacă e prea mult….o viață doar puțin mai lungă.
Uau! frumos spus :* Multumesc mult! Iti multumesc din suflet!
deosebite bijuurile lui Mariet…sunt super!felicitari!