“Te-nfasori in jurul meu si sa dam nastere unui inel? ” , intreba, oarecum timid, coralul.
“Sigur”, raspunse generos si maleabil, argintul. “Preferi vreo forma anume?”
“Nu neaparat, dar vreau sa ma lasi sa respir. Si mai vreau, desigur, sa ne evidentiem reciproc. Si te mai rog…..lasa-mi o idee de organic – stii bine ca nu m-am impacat niciodata cu geometria si ordinea ei”.
“Bine. Fie”.
Desigur, am putea sa ne imaginam acest dialog banal intre-un rosu de coral si o bucata de argint.
Ca tot e sezonul povestilor cu reni si mosnegei darnici :).
Dar inelul silvergarden a fost creat cu talent, indemanare si un pic de vis.
Si cine stie…..poate totusi, in secret, cineva a tinut cont de dorintele [ ipotetic exprimate ] coralului :).
superbe, ma regasesc in formele ei. Adina Cioran, felicitari!
ai mare dreptate, sunt superbe, am intrat si eu la ea pe blog – datorita tie :)