Este internetul plin de vintage şi handmade, mărgele înnodate pe gută sau prinse cu sârmă, ţoale scoase din dulapurile mamei sau găsite prin sh-uri, inele lipite cu superglue, nasturi peste nasturi, aţe ieşite, margini uzate, împletituri amatoare, obiecte cu defecte în care se vede mâna omului, una peste alta, tot felul de decoratii care par a fi facute cu mult drag de mamaia.
Alienaţi şi bezmetici, blogării de urban fashion caută haine cu poveste, bijuterii cu atitudine, statement. Dar care este acest statement, care sunt povestile astea? Cuvinte uitate ca original, unic, umplu gura, deşi cu toţii îmbrăcăm măcar una două uniforme de-a lungul zilei şi toate reacţiile noastre imprimă patternuri, iar o eşarfă vopsită de mână nu o să schimbe asta.
De ce e handmade numai la oras? De ce într-o lume super hi tech, high performance, unde masinile pot scoate în fiecare secunda milioane de obiecte perfecte, fiecare casă are o masă de la Ikea şi cu sau fără iphone, toti suntem în mare măsură conectaţi, de ce într-o lume superspecializată, paradigma designului contemporan înlocuieşte ultrafineţea lipiturii electronice cu look-ul primitiv al obiectului făcut de mână, de cele mai multe ori de amatori şi autodidacţi?
O întrebare care apare mereu cand vine vorba de handmade sunt câştigurile, care sunt câştigurile. Artizanii se întreabă cu oarecare jenă care e treaba cu ceea ce le place atât de tare să facă, afacere, hobby sau moft? Toate suna rău, degradant. Afacere nu e că nu câştigă cât cei care organizează târguri, de exemplu, şi în niciun caz nu câştigă cât managerul junior de la firma la care lucrează. Hobby este un cuvant de CV care înseamnă dans, muzică, literatură şi drumeţii montane. Iar moft… bine, probabil că până la urmă nimeni nu vrea să fie frivol. Ţara arde gen. Mai ales când e criză, când oamenii sunt tot mai dezamăgiţi de corporaţii şi instituţii şi guvern şi toate chestiile astea depersonalizate care fac rău.
Am citit pe undeva handmade-ul e pentru suflet, la fel de bine puteam să beau miere fiartă în loc să spun asta, dar nu ştiam cum să aduc în discuţie şi genderul, pe lângă tehnologie şi dezavantajele urbane. Pentru că femeile sunt 95% din comunitate, refăcând claca. Ca atunci când te duci în vacanţă la ţară, unde te simti atât de confortabil, frigiderul face un zgomot ciudat, toate obiectele au ceva, a trecut timpul altfel peste ele, sârma e ruginită, uşa de la coteţ e strâmbă, cine a vopsit gardul a dat cu pensula în toate direcţiile, scaunele sunt julite. Cum îi explica azi o mama infantului pe care îl ţinea în braţe copacii nu se julesc, ci se jupoaie.
Când am văzut pe prima pagină, la articole, taman pălărioara asta, despre care am comunicat că e lucrată dintr-un…fost pulover, mi-a îngheţat inima, căci nu ştiam dacă “e de bine”. Hihihi, nici acum, după ce-am citit articolul, nu-s foarte sigură că-i “de bine”, dar…e bine! Mulţumesc în numele meu şi al pălăriei!:)
Asa-i Cristina, nu cred ca-i de bine .Articolul pare a fi scris de o persoana………dar hai sa nu ma lansez in aprecieri inainte ca cea care l-a scris sa-l termine. S-o invitam pe lady horror low society sa fie mai explicita dupa care sa incercam sa-i raspundem la toate intrebarile cu suspans pe care si le-a pus .
Nu ştiu, Kiti, ce să zic… Un prieten ne-a zis, atunci când ne admira casa, respectiv o etajeră încropită din rigips de al meu soţ (tocmai îi arătam prietenului multele imperfecţiuni ale etajerei) că, dacă vrea simetrie şi, în general, perfecţiune, se duce şi cumpără din magazin, nu îşi doreşte ceva făcut de mână. Ideea fiind că acesta este unul dintre aspectele care diferenţiază lucrul de mână de cel de maşină: defectele.:)
Mie-mi place să lucrez, unora le place să admire obiectuţele, altora le place să le şi cumpere, deci…toată lumea este happy!:))
De bine nu e,recunosc insa ca are ”pana” de reporter,stil foarte acid ,se vede si in descrierea magazinului personal,cred ca este o persoana tanara si razvratita impotriva societatii,uneori pe buna dreptate ….
corect! sunt de acord! ceva facut de mana omului (am gasit pe etsy si ceva “manmade” :)) este un moft pt suflet, predispus greselii de fabricatie si tocmai asta il face unic si frumos si pretios! cine poarta handmade vrea sa simta sufletu si mana celui care a produs respectivul produs….implicit si defectele sale :D deci oricum o luam e de bine!
si apropos de ikea…si produsele de serie au greseli…si scaunele de la ikea sunt facute cu lemn cu noduri…deci nimic nu e perfect pe lumea asta si asta le face interesante si frumoase si “apropriabile”…
Este o zicala ,, nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie “.Multa lume fuge de perfectiunea mecanizata si de hainele “uniforma ” care merg singure pe strada si prefera o haina mai putin perfecta dar unicat.Nici mie nu-mi plac toate creatiile pe care le vad pe breslo dar in acelasi timp sunt persoane extaziate de acele exponate si atunci ce drept as avea eu sa le critic ? Poate ca am vazut eu latura negativa a articolului care de fapt nu exista, deaceea am rugat-o pe lady horrorsa fie mai explicita.
da, cam acida “domnisoara de groaza” si nici eu nu am inteles de ce rabufnirea aceasta. La mine pe strada e soare de obicei si chiar am impresia ca un accent iesit din serie (modificat, refacut, creat, decorat..) schimba mult tinuta/atitudinea, si de cele mai multe ori, schimbarea este in bine. Acuma ca unii mai au de invatat… e alta treaba :)
O invalmaseala de cuvinde din care n-am inteles nimic!
Important este ca s-a umplut spatiul si s-a mai scris un articol.
Poate-i face si ,,traducerea”.
Si uiteasa se face ratingul…….
este adevarat ca nu am pastrat o structura descriptiv argumenativa in textul asta, dar nu e ca si cum breslog e plin de aricole de ziar, iar scriitura de blog iti ofera mai multa liberatate, mie mi s a parut obvious ca e de bine, ca intrebarile si-au cuprins si raspunsurile. live, asa este, natura umana cere mai mult decat internet, cutii si alienare urbana, chiar daca suntem dependenti de ele. Te simti bine sa mananci prunele cu gust direct din pom, dude de pe jos si sa porti o caciula care, cu toata dibacia mainii care o face, tot are un ochi mai strans. tocmai pentru ca are un ochi mai strans. si oricat m-as stradui eu, nu o sa pot niciodata sa decupez o bucata de lemn cum ar face-o un laser. asa ca mai bine nici nu incerc. se pare ca oricat am inainta spre perfectiune, singularitate, etc, ceva tot n etrage inapoi spre accident si defect. Deh, errare…
Eeee, crosetuta, e cu schepsis, nu-ntelegem noi, e scris adanc si cam dezlanat, dar dreptate are cat cuprinde – perfectiunea de azi miroase-a serie, si-a uniforma de departe, si-atat de persistent incat te poti indragosti subit de gardul vopsit pe pustii, insa personalizat si unic exact prin asta. Ok, dar aprecierea valorii acestei imperfectiuni cum o facem, avem criterii? Ca altfel picam intr-alta dandana, adica dam pe spate numai pentru ca-i handmade …aaaa, si ca sa nu mai spun de kitsch-ul din handmade, de lesinatura shabby chic or bo-ho-ho, ce tampenii – a nu se-ntelege ca la nevoie(vreun targ, ceva) nu trantesc si eu un shabby chic sau boho de numa-numa’…(trebuie sa ne scoatem banii pe materiale, cel putin).
Neuronii mei se declară învinşi! Pentru a…multa oară! Măi, mie-mi place de mor să lucrez! Mult mai mult cu croşeta şi firele, decât cu mărgele, ace, cleştişori. Ceea ce fac eu e mult departe de perfecţiune. Practic, ce sugerează autorul (Găbiţă, ca la şcoală, la ora de română, când eram întrebaţi ce a vrut să spună Eminescu!:D)? Să mă las de croşetat sau de expus ceea ce croşetez sau să continuu să prestez…prune din corcoduş?:)) (cât de rău îmi pare că nu am aici emoticon cu faţă tâmpă!)
Gabi, aprecierea valorii o fac clientii.Tu poti sa pui orice suma consideri ca merita investitia in materiale si lucrul dar daca nu se vinde ori nu-i interesanta ori pretul e prea mare si mai departe apar discouturile si scazi pretul si daca se vinde e Ok daca nu, mai scazi un pic si tot asa.
Lady horror daca articolul de mai sus se vrea de bine nu prea vreau sa ma gandesc cum ar suna unul de rau.Numai bine.
Am citit de trei ori acest articolas, manata de dorinta sincera de a intelege ceva. Singurul aspect sigur este ca am pierdut 15 minute.
Nu am nimic cu nimeni, nici nu cunosc pe nimeni, dar va rog din suflet, cand mai scrieti, incercati totusi s-o faceti coerent, chiar daca nu respectati structuri descriptiv argumentative. “Ţara arde gen.” nu este o exprimare in limba romana. La fel cum nu este “Cum îi explica azi o mama infantului pe care îl ţinea în braţe copacii nu se julesc, ci se jupoaie.”
Ladyhorror, ba eu am inteles exact ce vrei sa spui (sau asa cred cel putin :P) si-mi place tare cum ai scris articolul. Un pic de imaginatie, atata tot…
Kiti scumpa, e partial corecta afirmatia ca aprecierea ar face-o clientii, as avea totusi o mica, mica adaugire – vezi tu, clientii fac aprecierea muncii noastre in masura cunostintelor si a culturii lor estetice, si cum de multa vreme cultura estetica nu se mai face decat in scolile de profil….intelegi, nu? Altfel cum s-ar putea justifica explozia de kitsch din piata de arta, care te intampina la orice colt????(evident, bijuteria este si ea o forma de arta, si-nca una dintre cele mai vechi). Cat despre redus pretul, si redus pretul, si discount – merge si nu merge intotdeauna… Sunt piese de bijuterie unde investitia fizica si emotionala e atat de mare incat o buna prietena de-a mea imi spunea de curand ca decat sa-i scada pretul, mai bine o face cadou unei persoane dragi!!!! Mie insami mi s-a intamplat sa prezint un colier unei colege de scoala, si-atunci cand mi-a cerut sa las la pret cam un sfert, i-am multumit frumos pentru vizionare, si l-am pus la loc in cutie!!!
Lady… Breslo e ceva ce tine de breasla, si ca in orice breasla sunt unii priceputi, altii mai putin priceputi, unii artistii, altii genii ratacite pe coclauri. Daca dai si tu de un obiect defect…si nu-ti place tie…da un click si mergi mai departe, foloseste tehnologia. Sunt multe obiecte care imi plac la nebunie si le-as purta, sunt multe care nu-mi spun nimic…si merg mai departe.Si chiar port cu placere ,,Mierea ” de la Live. Sa vad tu ce mai ai, inafara de cinabru…poate gasesc ceva interesant la tine.Dar am o nedumerire mai puternica – precis te amuzi copios – TIE ce-ti spune,, ladyhorrorlowsociety” ?
Excelent articol. Plin de intrebari si fara sa ofere raspunsuri facile, nu-i de mirare ca a starnit controverse. Iin fata unui asemenea text (repet, excelent) raspunsul si-l da fiecare… si-i problema fiecaruia daca raspunsul gasit nu-i e pe plac.
Eu apreciez ORICE obiect facut de mana omului, si cel mai putin estetic si placut vederii, cred unii…! TOATE au IUBIRE in ele. TOATE exprima sentimentele celui care le da viata! Poate acel lucrusor care nu are prea multa stralucire este trist, asa, ca si creatoarea lui… Insa acesta nu este un defect… Ma scuzati de deranj…
am dat azi peste un articol care m-a dus automat cu gandul la aceasta discutie…asa ca, fara o legatura directa cu handmade-ul, dar nefiind total pe langa subiect va invit sa il cititi si mai ales sa va delectati cu niste poze superbe – dovada ca lucrului facut de om ii sta cel mai bine in compania celui facut de “masina” si ca da, ideea de “casa de la tara” poate sa aibe si conotatii mai mult decat pozitive ;)
enjoy: http://www.archdaily.com/163242/casa-talia-vivian-haddad-and-marco-giunta/
sper ca moderatorii sa nu se supere pt link :D
Felicitari pentru articol!!!
Un lucru e sigur: pe langa articolele scrise de ladyhorrorlowsociety nu poti trece indiferent! :)
multi rad cand aud ca te apuci de crosetat,pictat,etc.eu am patit o .ziceau ca n am de lucru si n am alta treaba decat sa pictez ,,oale si ulcele. dar cand au vazut produsul final toata lumea a fost incantata .deci spor la treaba
hop si eu ca sa zic ca mi-a placut ce ai scris. Daca citesti in diagonala se intelege si problematica. Daca vrei sa te impiedici de exprimari avangardiste incepi si amendezi expresii gen: “tara arde gen”. Desi nu sunt adepta lor , in stilul general al articolului se potriveste.
Dar in ce ma priveste am sa spun de ce prefer lucrurile de la ikea si nu lipiturile cu cositor si picioarele de de masa fixate cu carpa la incheieturile “pieptan” de pe vreme alu’ tatamare: lasa ochiului loc liber sa se obisnuiasca cu lumina, nu oboseste in plus psihicul afectat de poluare, iti lasa spatiu si in creier si in casa , etc.
oricum , repet , am inteles ideea
‘Cum îi explica azi o mama infantului pe care îl ţinea în braţe copacii nu se julesc, ci se jupoaie’
mie-mi bate mai tare inima azi, acum, dupa ce am citit acest articol
ma numar printre cei care au casticat cele cate 3-15 pe care unii le deplang
sunt oameni care pleaca inainte de a-i cunoaste si cu toate astea isi fac simtita absenta