Având de-a lungul timpului forme şi semnificaţii diferite, bijuteria ajunge să fie, în anii 2000, la 75.000 de ani de la primele bijuterii atestate, o modalitate de a scăpa realitatea şi a modifica corpul uman. Una din colecţiile mele preferate având acest scop este Tahshi-Tapil (parasite-jewelry), a artistei Tanya Shin din Israel.
Este vorba de o colecţe de podoabe inspirate de plantele parazite şi realizată din deşeuri organice, cum ar fi seminţe sau coji de lămâie, pomelo, floarea pasiunii, etc.
Bijuteriile Tanyei au un design organic, ca un parazit al corpului uman, pierzând formulele clasice ale bijuteriei, colier, brăţară, inel, cercei. Folosirea deşeurilor organice în bijuterie este o tendinţa contemporană, după ce secole de-a rândul pietrele preţioase şi metalele rare au reprezentat materia primă pentru podoabele bogaţilor. Tanya face astfel, o reorganizeare şi o exorcizare socială ca în lumea omului de Cro-magnon, poate, când erau purate coliere din ouă mici. O revenire binevenită, ca să zic aşa, după ce în Roma antică, de exemplu, fuseseră instaurate legi legate de cine şi cum are voie să poarte bijuterii, iar expunerea statutului şi a averii au fost motivul principal pentru purtarea bijuteriilor şi încă mai sunt.
Din fericire, astăzi, expunerea statutului se pierde uşor uşor, poate şi datorită faptului că bijuteria are la îndemână materiale mult mai variate şi ofertante (slavă plasticului şi super metamorfilor compoziţi polimerici) şi se dezvoltă ca formă de expresie pentru oricine resimte reziduri de creativitate. Astfel, comunitatea handmade creşte de la lună la lună, motiv pentru care mi-am permis să caut un obiect de inspiraţie organică şi printe ceatorii de pe Breslo.
O surpriza foarte placuta, iti multumim mult! Titlul e desigur provocator, ca de altfel toate creatiile voastre si articolul este o buna sursa de inspiratie. Aceste materiale au o caldura si o profunzime aparte asa ca le voi folosi si in viitor.
da, si mie mi s-a parut inspiring, o sa incerc si eu ceva “parazit” din polimer, desi nu prea am rabdare sa lucrez cu lut, plus ca am incercat de cateva ori si dupa ce am muncit la sculptura le-am uitat in cuptor de mirosea dioxina toxic in tot apartamentul. mie parazit nu mi se pare un termen peiorativ, ar mai fi fost “simbiont” dar acolo e vb de doua minti thinking as one, nu mergea. dar cred ca provocator pentru genul asta de link, ca un parazit, e un cuvant bun, adica e destul de dificil sa gasesti o legatura care sa arate organic intre corp si bijuterie, ma gandesc.
Timp de 12 ani am colectionat mustatile lui Tony care i-au cazut natural, as putea sa fac ceva cu ele? Acum eu glumesc, ideea de a face bijuterii cu forme asa ciudate din materiale organice mi se pare geniala!! As putea crede ca bratara aceea e parte din corpul celei care o poarta..
da, exact, ceea ce ii da un pic de viata, daca iti place sa exagerezi cu ale creatiei