13 Comments

  1. vintage-time said:

    ce mare placere mi-a facut articolul tau. FELICITARI.
    sunt pasionata de lucrurile facute cu suflet, de tot ce apartine trecutului si care imi trezeste nostalgii placute…iar bunica- e o intreaga poveste…

    o sa citesc si re-citesc articolul asta…
    multumim

    April 15, 2011
    Reply
  2. cool, si mie mi a placut sa scriu mai ales ca desi eu nu prea am nostalgii, in zona aia a copilariei cu mirosuri, joaca, camp si bunici mereu ma topesc de placere, ms

    April 15, 2011
    Reply
  3. foarte interesant articolul.desi, presupunand ca as crede in memoria obiectelor, nu cred totusi ca obiectele handmade “mustesc” de zambete si voiosie. si eu mi-o aduc aminte pe bunica-mea tesand covoare/cuverturi sau facand sapun, insa bombanea non stop. nu lucra pe banda, insa nici foarte mare placere nu-i facea. si nici mie, for that matter . cui naiba i-ar fi placut la 10 ani, in vacanta de vara, sa stea si sa manevreze suveica sau cum se mai chemau componentele razboiului, in loc sa se joace in praf? :)

    April 15, 2011
    Reply
  4. cryssta said:

    surprinzator si poetic articolul, mi-a placut enorm, e ca un basm scris…

    April 15, 2011
    Reply
  5. de.dimineata said:

    empatizez cu articolul tau! :) multumesc…

    April 15, 2011
    Reply
  6. eu cand mestresc ma uit la seriale, sau, ma rog, episoade din filme care imi plac curg in fundal, star trek sau doctor who, pushing daisies sau big bang theory, in fine, e misto ca se creeaza o atmosfera, ca atunci cand citesti o carte si cand o deschizi intri in atmosfera de acolo, asa si eu cand iau in mana un obiect facut intr-un anumit context imi da o senzatie anume. ca rochia pe care ai purtat-o la un moment important. se incarca de ceva. acum, nu o sa retina si ca te-ai impiedicat cand ai coborat din tramvai in ziua aia. si desi nu ti-ar placea sa mesteresti(desi mi se pare surprinzator, toate fetele de pe breslo au slogane ca bijuterii cu dragoste, sau din suflet, sau chestii din astea emotionale care mie mi se par sincere), este imposibil sa nu simti satisfacie cand ai terminat un lucru, cand ti-a iesit bine. ma gandeam la niste cunoscuti care si-au luat casoi in suburbii si au pus in curte ceva ceapa si salata, o mica gradina de primavara, si e asa mare lucru pentru ei sa faca salata din cea crescuta de ei, cand pun masa iti atrag atentia la asta.

    April 15, 2011
    Reply
  7. katafolt said:

    Am citit cu mare plăcere articolul, mulţumesc că ai găsit loc şi pentru poza cu păpuşile mele :)

    April 15, 2011
    Reply
  8. mena said:

    Foarte frumos articolul, felicitari!
    M-am intors si eu in timp in curtea si in casa bunicilor, care erau plini de minunatii si acum realizez ca totul era handmade acolo,inclusiv casuta in care locuiau era facuta cu mainile lor.Si, imi amintesc cu atata placere de bunica, cum statea iarna langa soba si ne tricota ciorapi de lana,cu pisica cuibarita la picioarele ei.Si, bunicul meu era grozav de harnic si gospodar,isi facea singur pantaloni (invatase el pe front de la un nene croitor, ii facea bufanti, model rusesc :D),facea “cipici”( un fel de pantofi din panza groasa, cu talpa de cauciuc, cu care era incaltat tot satul, care era abonat la “magazinul ” bunicului) si iarna impletea cosuri din nuiele de dud, tot de el adunate de toamna.
    Si, ma gandesc asa…cat erau de frumosi si de intelepti, cu in toata simplitatea lor…
    Cred ca suntem tare norocosi cei care am copilarit la tara, alaturi de bunici minunati.Eu, cel putin, de la ei am invatat ca lucrul facut de mana omului e cel mai trainic si cel mai frumos, chiar daca e cu mici imperfectiuni.

    April 16, 2011
    Reply
  9. QDO said:

    Foarte frumos articolul!

    April 16, 2011
    Reply
  10. eu primesc mail la comentarii noi, nu stiu daca revine cineva cand raspund, dar ma bucur mult pentru empatie si rememorare

    April 16, 2011
    Reply
  11. Citit, rememorat, zambit. Pentru empatie tre’ niste calitati anume, nu stiu in ce masura le am:)
    Articolul insa, mi-a placut. O alta perspectiva, mai apropiata de a mea, asupra a ceea ce inseama sa comunicii prin scris.

    April 16, 2011
    Reply
  12. tiktakro said:

    Un deliciu articolul tau ! m-a transpus intr-o secunda , la tara, in copilarie , cu genunchii juliti si cu ochii mari de mirare pentru tot ce ma inconjoara…atelierul bunicului tau seamana cu un colt uitat din amintirile mele….atit de drag. Multumesc pentru ca mi-ai adus amintirile inapoi :)

    April 18, 2011
    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *