Sunt trei. Cei doi privesc spre inaltimi… tinand aer captiv in adancuri visinii.
Al treilea nu le seamana deloc. E mic…cu inima asa larga, incat plange-n noaptea neagra, dorindu-si frunzele sa fie vii. Poate-n lumina zorilor de zi… poate-n al vantului cald suier… poate…
E grea tacerea intre ei. Strapunsa doar de vajait de aer. E planset mut. Si totusi auzit.
Sunt trei. Si asta poate fi povestea lor, pictata atat de frumos de ralurad.
oh my, citesc cu atata placere de fiecare data articolele tale, ma uit cu atata placere la produsele postate!Exceptional!Ai talenul i sange…pe oricare ruta ai lua-o!
mai leti, mai, ce mai comori ascunzi tu! foarte frumos.
platesc pe cineva sa mi le scrie :))
juuuuuuust kidding :)
thanks , you sweets.
:D nice!