Pentru cei mai mulți dintre noi, a meșteri este o formă de artterapie în sine-chiar dacă nu o numim așa, o terapie expresivă care se folosește de manifestarea artistică pentru îmbunătățirea stării emoționale. O practicăm de unii singuri sau în grupuri care împărtășesc aceleasi pasiuni.
Din când în când sosesc la geam…spiriduși mici și răi care vor să fure Crăciunul. Sau lumina reflectoarelor. Sau premii la niscaiva concursuri. A greși e omenesc (spiridușesc? ;)) și o facem (cu toții) tot timpul. Oh, ne știm fiecare păcatele și motivele…
Pentru că nu este la îndemâna oricui să câștige admirația sinceră, unii preferă scurtăturile (sau înșelătoria). Deși uneori creațiile lor pot fi chiar reușite și publicul într-un final păcălit, ei știu că atunci când se stinge lumina, conștiința le rămâne pătată.
De obicei e destul de greu să stai indiferent în fața răuvoitorilor, trișorilor, mititeilor puși pe șotii care își mijesc ochișorii din umbra anonimatului virtual, complotând, spamuind, plănuind… De aceștia e plină lumea, chiar și (sau mai ales) lumea celor care creează.
Și ce ar trebui să facă cei care muncesc zilnic până le vine o idee minunată sau până finisează o creație? Cei care cred în competiție corectă, cei care concurează onest în domeniul frumosului și al originalului?
Părerea psihologului de serviciu: în niciun caz răul nu se combate cu alt rău. Negarea urâtului din jur este doar o dublă negație care nu va produce niciodată ceva pozitiv. Tentativelor distructive trebuie să le răspundem cu elan creator.
Pentru a nu ne lăsa noi înșine târâți într-o mocirlă (usor de pornit) în care mulți se trezesc aruncând cu noroi în te-miri-cine iar alții fug jenați cât-colo, putem să:
-continuăm cu mai mult drag să creăm, pentru noi – ca o formă de artterapie și pentru cei care ne apreciază munca (da, vor avea și spiridușii răi publicul lor, dar se merită unii pe alții).
-ne unim forțele pentru a crea o comunitate puternică, din care să ricoșeze insultele, frustrările, criticile nefondate. Unde-s mulți, puterea crește- important e ce alegem să creștem. Și nu avem de ce să ne limităm la discuții, când putem iniția întâlniri informale, organizare de tabere, de ateliere de schimb de experiență. Ce-i frumos, crește repede atunci când e împărtășit cu alți iubitori de frumos.
Așadar, trișorii pot fi mult mai eficient combătuți pe termen lung cu acele arme pe care ei încearcă să ni le răpească: pasiunea pentru frumos, entuziasmul, dorința de a face ceva minunat care să hrănească imaginația și sentimentele pozitive. În timp ce tu, cel ce creezi autentic, vei primi o revărsare de energie luminoasă, trișorul/invidiosul/copiatorul etc va rămâne în continuare în conul lui de umbră, plănuind să fure Crăciunul sau luna de pe cer.
Tu, cel sau cea care îți găsești împlinirea în a crea, în a vorbi despre tine în diverse forme, nu-ți lăsa înăbușit glasul creativității. Concentrează-te pe ceea ce îți dă întotdeauna energie pozitivă și îți vei găsi echilibrul.
Cu prietenie,
Raluca
proprietar Casa cu cadouri
Felicitari pentru articol! Imi place ca este plin de optimism, caldura, este scris din suflet mare-mare dar nu in ultimul rand, te pune pe picioare, te remonteaza cand fara voia ta, ai o zi nu asa de grozava. Multumesc!
Buna! Mie nu mi se pare deloc optimist si nu ma remonteaza deloc. Dimpotriva, nu face decat sa ma puna pe ganduri. Dar e scris la obiect cu nerv, cu spirit si realist. O realitate doar banuita si care bantuie pe aici. O fi sau nu o fi? Aceasta e intrebarea??
Si dupa ce citesc textul ,o data, de doua ori, imi ridic ochii catre cele 6 creatii care inveselesc pagina si asa ma remontez.
End of story!
bine si frumos zis, raluca :)
sa speram ca il citesc cat mai multe persoane.nu doar dintr-o tabara :))
Subtil si elegant. Felicitari!