“Creez sub numele de Sertarul cu surprize de câțiva ani, de când m-am lămurit că nu mă pot limita la o singură modalitate de expresie și că nu se știe niciodată încotro se va îndrepta nevoia mea aproape organică de a crea, de a realiza ceva frumos.”
Bijuteria handmade a început cu înșirarea mărgelelor de nisip pe ață și găsirea unor modele și metode noi. Deși de atunci au trecut mulți ani, încă e mulțumită de rezultate și poartă cu plăcere primele bijuterii create de ea. După aceea a venit rândul altor și altor materiale și tehnici: piele, șnur, plastic reciclat, textile, împletituri, sârmă, metal, argilă… evoluând de la furnituri gata fabricate de alții la elemente create pe loc de ea, în funcție de nevoia de moment. Pe de altă parte, a explorat în paralel tehnici de grafică și pictură, care s-au dovedit foarte utile și în crearea bijuteriilor.
De câțiva ani lucrează cu sârmă, că e vorba de cea moale și groasă de aluminiu sau de cea subțire de cupru. Mereu descoperă metode noi de a îmbina firele metalice, combinații cu diferite alte materiale (în ultima vreme a inclus în lucrări pietre și scoici adunate de pe plajă, de exemplu), felul în care se poate ajunge la rezultate la fel de spectaculoase precum cele din haute joaillerie.
Uneltele sale standard sunt cleștii, cutterele, foarfecele, șmirghelul, acele… și restul improvizație sau împrumut din trusa de scule a (aproape) oricărei case. Magazinele de bricolaj îi sunt bune prietene și constituie și ele surse de inspirație (pentru obiecte noi sau pentru soluții tehnice în realizarea acestora).
Principala sa inspirație e natura. Formele organice mereu schimbătoare, fragilitatea și rezistența plantelor, combinațiile de culori incredibile din lumea vegetală și cea animală nu se epuizează niciodată. “Aș putea chiar face o analogie între lucrările naturii și cele handmade: fiecare rezultat este unicat.” De aceea are adevărate colecții de imagini (fotografii făcute de ea sau de alții) păstrate în calculator și albume de artă, pe care le privește periodic atunci când e în lipsă de idei sau la care se repede atunci când i-a venit o idee nouă, dar are nevoie de un contur, o combinație de culori sau pur și simplu de energie ori relaxare.
Cum handmade-ul este doar ocupația sa secundară, depozitul său de materiale este constituit în principiu dintr-un dulap mare și încăpător, cu sertare și rafturi împărțite pe activități, situat în camera de zi a locuinței, alături de canapeaua care este locul propriu-zis de muncă. Pentru că, de fapt, șevaletul stă în celălalt capăt al camerei, desenele și picturile terminate trebuie să treacă testul „ultimei tușe” câteva săptămâni stând pe rafturile bibliotecii, balconul e locul de șlefuire și de lucru cu pasteluri și așa mai departe. Lucruri precum mașina de cusut ies la iveală doar când are nevoie de ele, din lipsă de spațiu. Iar caiete de schițe și creioane se găsesc prin toată casa, nu cumva să zboare vreo idee pe undeva și să n-aibă cu ce s-o prindă. Din fericire, jumătatea sa nu se plânge când se așază pe vreo mărgea sau când câmpul vizual și cel de mișcare îi sunt limitate de lucrurile sale.
E foarte entuziasmată când primește materialele comandate. Pentru unele are planuri încă de când plasează o comandă sau când le vede pe rafturile magazinelor, dar altele o inspiră doar atunci când le ține în mână sau când le pune alături de altele.
I-ar plăcea să aibă o încăpere specială dedicată activităților ei, dar probabil că în ea s-ar regăsi aceleași obiecte ca acum. În funcție de ce face, are nevoie de muzică sau pur și simplu de liniște în rarele cazuri când trebuie să-și concentreze toată atenția (când lucrează la ceva complicat și imposibil de apreciat printr-o schiță prealabilă) și de imagini mișcătoare sau de piese de teatru radiofonic ori cărți audio în restul timpului. E o mare consumatoare de ceai – în sezonul rece și de cacao , iar pregătirea acestuia o fac să se concentreze mai bine, o îndreaptă spre dispoziția potrivită pentru a lucra. “Nu cred că m-ar interesa un loc anume pentru atelier, mă simt însă deosebit de plină de energie creatoare când am multă lumină naturală în încăpere, deci acesta este principalul criteriu în definirea atelierului ideal din punctul meu de vedere.”
Criticii și asistenții ei, cei care sunt obligați să-i asculte ideile sau să-i valideze rezultatele sunt soțul și sora sa (ea de la distanță – trăiască tehnologia modernă, îndeosebi fotografiile digitale și webcam-urile!). Părerile lor sunt foarte importante pentru a-și da seama ce îi place doar ei și ce ar avea succes și la alte persoane, iar recomandările lor sunt mereu binevenite.
Be First to Comment