Toată lumea pare să fie la mare, la plajă, suportând stoic bătaia soarelui în la cap.
Eu nu, mie nu-mi place la mare, plus că cineva trebuie să stea sluj la dispoziția motanilor.
Cald mi-e și mie, zău, chiar dacă mă ondulez că o șopârlă căutând umbra.
N-ar strica o limonadă cu căpșuni, dacă ar avea cine să mi-o facă. Pot să deschid ușor fereastra [profitând că bestiile dorm], să las briza mării să fâlfâie-n perdele. [ce perdele, n-am perdele, ar fi aproape imposibil].
Să caut cel mai albastru și senin pahar, să îmi scot suportul de pahar cu dungi marinărești de la MiauBoutique și să … fac limonada aia odată.
Ce feeling, ce viață, ce liniște totală.
Ce mare, care mare?
Be First to Comment