Ca o sclipire de licurici

Nopțile de iunie sunt așteptate cu nerăbdare în fiecare vară de cei ce iubesc frumusețea, parfumul, misterul naturii care se dezvăluie simțurilor celui dornic să surprindă taina întunericului.

Deși, nu e decât o impresie de întuneric pentru că odată ochiul obișnuit cu vălul nopții poate surprinde umbrele și înțelege cât de bine se conturează formele la lumina lunii.

Pentru că nopțile de vară au acea frumusețe atemporală, când privești cerul și îți imaginezi că poți fi ori în trecut ori în viitor sau ai acea senzație că vraja întunericului a oprit timpul iar ora nopții trece asemenea unui melc împovărat de cochilie.

Uneori ai și companie. O pasăre care cântă pe o anumită notă sau greieri pierduți in iarba înaltă gata de cosit. Sau pot fi luminițele strălucitoare ale lucuricilor porniți într-o joacă netulburată de nimeni.

Și tocmai aceste luminițe fragile ne farmecă atât și aprind imaginația noastră.

Iar de aici până la flacăra lumânărilor nu este decât un pas, fie ca sunt asezate pe suporturi elegante sau transformate in felinare boeme, același joc hipnotic ne atrage privirea. Și dacă în nopțile de iunie licuricii se ascund câteodată din motive numai de ei știute, noi avem lumina lumânărilor care să ne țină companie până dimineața.