Curioasa sunt din fire. Uneori chiar prea. Am si tendinta de a-mi baga nasul unde nu-mi fierbe oala…de dulceata.
Insa, pentru ca ceva sa-mi gadile curiozitatea trebuie ca mai intai sa-mi surescite interesul.
Sau sa mi-l aprinda. Iar daca e vorba de ardei iute, rezultatul e inevitabil: interes aprins mai ceva ca cel mai iute exponent al leguminoaselor de care fac vorbire. Iar daca e vorba de dulceata de ardei iute, ma intreb: exista oare asa ceva? Oare o fi dulceata de intins peste paine si unt sau peste cotlete? Oare o fi iute sau o fi dulce?
Cu interesul intins la maxim spun: Vreau si eu un borcan, de la Balanmiha72?
Tu nu?
Iar cand dulceata se imbraca si in strai de sarbatoare, nu numai papilele sunt rasfatate ci si ochiul doritor de frumos!
Multumesc mult, Bohemiansin!!!!
Oricand, cu mare drag, un borcan de dulceata!!!!!!
Mmmm, chiar ca-ti fac pofta :)