Mi-e pofta de un biscuit. Unul proaspat, crocant, dulce (dar numai putin), vanilat (tot un pic), cu forma clasica cu gaurele si margine dantelata. L-as manca asa, gol. Sau l-as unge cu un pic de gem de capsuni. L-as inmuia in lapte. Ba nu! In cacao cu lapte. Sau in ceai? Unul de menta, ce bine ar merge! As putea sa-l ung cu gem (sau crema de vanile? Ciocolata?) si sa ii pun deasupra inca un biscuit – asa, ca un sandwich.
Hm… Nu stiu cum as putea face toate astea cu un singur biscuit. Decat, poate, daca ar fi o punga intreaga. Sau unul gigantic, cum am vazut eu la cineva, pe aici. Parea enorm, moale, pufos chiar. Si avea forma corecta, clasica. Doar ca nu se putea manca. Era o perna, uite asa:
As sta tolanita pe perna asta si as manca… da, niste biscuiti, Multi. In toate combinatiile. Voi nu ati face la fel? Zau asa, perna asta inspira la un regal biscuitesc. Ma gandesc chiar la chestiuni mai complexe, gen salam de biscuiti. Mmm-mmm.
Foarte frumos element de decor. Idee pusa foarte bine in practica. Felicitari searaan.
Multumesc frumos pentru articol! :)