Pregatirile pentru orice calatorie sunt minutioase. Totul e gandit in detaliu si pregatit timp de ore in sir. Hainele (asortate sau nu, mereu mult prea multe), incaltamintea (de vara, de ploaie, de vreo iarna timpurie, chiar), cartile pe care (nu) le voi citi, bijuteriile pe care nu le port de obicei (dar daca tocmai acum le voi purta?), medicamente pentru toate bolile posibile, umbrela, pelerina, creme, genti, ceva de rontait pe drum etc. Totul e strans gramada, indesat (fara speranta) in valiza, scos, triat, indesat la loc. Oricat de atenta as fi, oricate liste as face, cu indiferent cate zile inainte m-as apuca, mereu se dovedeste ca am la mine lucruri complet inutile si nu am ceva ce tare bine mi-ar fi prins.
Asa ca, de data asta fac altfel: iau cu mine doar cufarul de vise. L-am numit asa pentru ca mi se pare rolul ideal pentru el. Este pictat cu un peisaj marin, iar anul asta, desi am ales alte destinatii, visez la briza marii in nas si pe langa urechi, nisip fin sub talpi, apa sarata de jur imprejur si un soare bland deasupra capului. In interior, visele mele se vor aseza cuminti, pe moale (cufarul e captusit tocmai in acest scop) si vor astepta (tropaind usor) sa devina realitate. De abia astept! Pana atunci, voi culege vise de pe alte meleaguri si le voi depozita aici, de unde vor rasari ca soarele din mare intr-o buna zi. Pam-pam!
Multumesc frumos ca ati ales sa scrieti un articol superb despre cutiuta mea! Mi-ati facut ziua mai buna!