Într-o zi de vară, dis-de-dimineață, până când roua nu s-a ridicat de pe iarba înaltă,am deschis fereastra dinspre răsărit ca să intre soarele și să aducă voie bună pentru întreaga zi. Am privit cerul pe care rândunelele desenau linii imaginare și le-am urmărit până ce au trecut dincolo de merii plini de rod.
De ce dimineața să nu înceapă cu o poveste? Nu e nevoie să așteptăm până seara ca să aflăm cum binele a învins răul și de ce tinerețea este fără bătrânețe și viața fără de moarte.
E destul să trecem pe lângă Bastionul cu poveste și ca prin poveste apare o Ileana Cosânzeana sau un Făt-Frumos gata să ne ademnească cu vorbe despre câte un inel fermecat și alte minunății pe care le ascunde în taină Bastionul.
Despre Bastionul în care își petrece timpul și lucrează lemnul și despre povestea lui ne-a vorbit tot într-o zi de vară artistul meșter foarte priceput în a da formă și suflet creațiilor potrivite din lemn pe care mai apoi le însoțesc povești gata să fie șoptite.
’’Pasiunea a inceput inca din scoala generala, din cadrul atelierelor de lucru manual. Lucram la traforaj tot felul de obiecte si machete. E cea mai mare satisfactie pentru un copil cand obiectul care ii iese din mana este apreciat. Il motiveaza si il face sa vrea sa mearga mai departe. In vremea aceea si tatal meu avea un atelier unde lucra mai de toate. Am avut acces la ceva scule si materiale care m-au ajutat sa imi dezvolt pasiunea. Acum, la fel ca si atunci, ma joc .. si ma joc frumos. Copilul din mine nu a plecat niciodata si sper sa ramana aici tot timpul. E acelasi copil, dar cu mai multa experienta.
Imi place foarte mult sa lucrez cu lemn deoarece este un material cald, frumos si oricat de multe obiecte ai lucra din el, toate ies unice datorita texturii acestuia. Nici un obiect pe care l-am recreat, de zeci de ori poate, nu a iesit la fel cu altul. Lemnul da unicitate de la natura.
Materialele pe care le folosesc le aleg in functie de povestea obiectului la care ma gandesc. Pentru ca DA .. orice lucrusor fauresc are o poveste in spate. Indiferent ca e o intamplare,o experienta personala sau intamplarea altcuiva.Niciodata nu lucrez la ceva fara “viata”.
Sa iti dau un exemplu .. am lucrat un pandativ care se numeste “Piatra cu poveste” .. Ei bine, cand aveam vreo 5-6 ani, m-am dus la bunica-mea si i-am zis ca eu vreau sa imi fac casa si sa ma mut in ea. M-am dus in garaj si am luat cateva placaje, cartoane si ce am mai gasit pe acolo si le-am sprijinit de nucul din gradina in forma de ceea ce credeam eu atunci ca e casa. Ma mutasem, ce sa mai. Am locuit acolo pret de cateva minute pana au cazut placajele de la o adiere de vant. Oricum niciodata, nimic nu va egala sentimentul de independenta pe care l-am trait atunci in acel moment. Drept urmare a amintirii mele despre intamplare m-am decis sa imortalizez povestea, gravand pe o bucatica de cupru o casuta si un copac. Spatele pandativului bineinteles ca nu putea sa fie decat din lemn de nuc :)
Inel din lemn acoperit cu denim
Tot timpul m-am gandit cum sa imi desfasor activitatea intr-un mod placut si fara sa creez dezechilibru in relatia cu natura si cu cei din jur. De aceea folosesc lemn numai din surse legale, oficiale si lemn reciclat. Folosesc de la crengi cazute pana la resturi de pardoseala ce le gasesc pe la diferite depozite. In timp am strans unelte si scule care sa ma ajute sa imi fac singur furnirele cu care lucrez. Am o satisfactie personala mai mare cand stiu ca am lucrat 100% la crearea obiectului.’’
Be First to Comment