Deși merg cu gândurile pe nicăieri, dar părând profund scufundată în ele…promit să nu mă supăr.
Și de o să îmi sară inima din piept ca mingiucile pe care le vânează Mișu la ora 3 noaptea…promit să nu mă supăr.
Și să se noteze – ăsta e un act de mare efort din partea mea. “Nu te supăra, frate!” nu era chiar jocul meu preferat. Și cât îmi doream să îi prind pe cei care-l inventară!!
Și nu, chiar nu o zic numai de dragul de a mă auzi vedea zicând-o.
Care e misterul? te întrebi arcuind perfect sprânceana stângă.
Păăăăăi…
Nu pot să mă supăr când îți văd floarea soarelui pe sonerie. Sonerie al cărei clinchet seamănă a clopoțel suav, nicidecum claxoane înfuriate.
Și pe care mai știu că o ai de la Cruf.
Ce surpriza placuta de dimineata!! Multumesc! :) Acum sa vedeti, harnicie pe mine! :))