Merg la bunica

Sunt o Scufita moderna. Adica nu sunt in rochita si nici nu port nimic pe cap. Dar sunt tot un fel de Scufita Rosie, pentru ca azi ma duc la bunica, cu mancare intr-un cosulet. Bunica e batrana si se bucura oricand de vizita mea, indiferent in ce tinuta. Bunica miroase frumos, a clatite, a cacao cu lapte si a copilarie. Si, putin de tot, a naftalina. Bunica mea are parul alb si o ureche surda. Cu toate acestea, se bucura mereu de sporovaiala mea fara sens. Bunica tine toamna gutui pe dulap si iarna imi tricoteaza sosete de lana. Mi-e dor de bunica si, de aceea, ii duc niste bunatati intr-un cosulet de iuta cu barete. I-am pus aici de toate, pentru ca e incapator si comod. L-am burdusit! Ce-o sa se mai bucure bunica! Bunica mea nu e o fiinta vesela, insa chipul ei se lumineaza de fiecare data cand ma vede intrand pe poarta. Oare ar trebui sa imi pun un fes rosu si sa traversez o padure? Parca nu era foarte simpatica povestea cand Scufita ajungea la bunica… Lasa, mai bine merg eu frumos pe trotuar, cu cosuletul meu usor si comod confectionat din iuta, nu din nuiele. Povestea mea nu e cu personaje rele, ci cu bunici blande si nepoate harnice si iubitoare.
Voi in ce duceti bunatati la bunici?

atelierul.de.panza