Cana cu talent

Sunt o tipa fidela. De principiu :D.

Si nu imi raportez fidelitatea exclusiv la persoanele din juru-mi. Caci da, ii respect pe cei care ma respecte si ii onorez pe cei care-mi sunt alaturi cand trebuie sa-mi fie.

Insa fidelitatea mea se manifesta intr-un areal extins. Si asupra obiectelor. Imi vine greu sa ma despart de obiectele de care ma leaga amintiri. Imi vine greu sa renunt la ele sau chiar sa le imprumut. Si nu e doar un simt al proprietatii foarte bine dezvoltat. Ci doar temerea ca, odata cu ele,  vor disparea si amintirile.

Spre exemplu, folosesc aceeasi cana de cafea de 5 ani. Slava cerului ca nu s-a spart. Inca. As fi suferit. Nu pentru cana in sine, ci pentru ca am pierdut un lucru daruit de cineva drag.

Si atunci, ce voi face? Voi solicita acelui cineva drag sau altui cineva drag sa imi ia o cana noua de la Bufnitaceramica. Pentru ca am sentimentul profund ca aceasta cana se preteaza atat la o incarcatura cu cafea cat si la una emotionala!

Au, tocmai ce am spart cana veche! Pisica e de vina!Ah, nu am pisica. Hmm…atunci vantul!