“Daca ne uitam amandoi la luna in acelasi timp”, mi-ai spus odata, “e ca si cand ne-am intalni acolo. Pot sa ne desparta kilometri intregi, totul e ca luna sa fie vizibila pentru amandoi si sa ne alegem bine momentul. Luna e locul de intalnire perfect. Tot ce trebuie sa facem e sa ne sincronizam privirile cu mare atentie”.
De atunci ne-am intalnit asa, pe luna, de multe ori. Uneori e luna plina si atunci ne plimbam pe ea ca pe-o placinta imensa sau ca pe o focaccia in care mama a facut niste mici gropi cu degetul inainte s-o presare cu rozmarin si s-o dea la cuptor. Am si gasit o luna plina aici, la gemsgems, sa ne aduca aminte de privirile lungi care ne-au facut sa ne plimbam in lung si-n lat. Imi place si cand luna e ca o secera si stam unul langa altul ca doi copii pe o banca inalta, balanganindu-ne picioarele lenes. Pentru asta am gasit o luna aici, la arttime, si-o sa o port pana la urmatoarea intalnire. Cand e luna noua avem un fel de intalnire pe intuneric si eu te rog mereu sa aprinzi o lumina, ceva.
Azi sunt obosita si o sa adorm inainte sa apara luna, dar maine, maine privim luna amandoi deodata?
hi hi :) multumesc ! Dragut articol! :X