Tu ma lasi fara forme, eu am sa te arat fara cuvinte.
Tu ma lasi far’ de culori, eu am sa te las nemiscata. Spre observatie si contemplare.
Ce vad eu?
Vad doar o lacrima comprimata, perfect rotunda, alunecand pe-o raza de intuneric. Recoltand in aval trairi fara de capat, emotii fara de izvor, simplitate fara dublu-inteles si praf de aur macinat de timp. Imblanzita in avant de linia intunecata ce urca spre a se stinge-n bolta de lumina. Nemiscata. Silentioasa. Statica. Desi are vlaga.
Si inca doua lacrimi. Perfect rotunde. Ce au strans ele nu va pot spune. Profunzimea proprie mi-e limitata la ce e vizibil cu ochiul liber. Oarecum superficial.
Iar minimalismul, iti poate sopti fie prea multe, fie nimic, fie ce vrei tu sa spuna, fie ce nu ai vrea sa fie.
Ce vezi tu? Imi e necunoscut si curios.
Ce a vazut ILEANA.BT? La fel.
Ce surpriza! Multumesc frumos pentru cuvintele deosebite!
Splendd!
Multumesc!