O brad frumos

Nu sunt eu foarte mare – asta și din cauza ta, tu, care ții neapărat să mă ai în casă pentru câteva zile, în loc să mă lași acolo unde mi-e locul. Visul meu e să mă întâlnesc cu Luna, să vorbim cu capu-n nori și stele – cum pot face asta din sufrageria ta?!
Sunt însă verde, mă caracterizează o frumusețe aparte, împart veselie și voie bună, stârnesc coruri de colindători, parfumez discret în jurul meu.
N-ai ghicit încă ce sunt, sau încerci să te prefaci?
Să-ți mai dau câteva indicii. Colorate, rotunde sau în diverse forme, sclipitoare sau chiar negre. Luminițe mii și mii.
Încă nimic?
O văd agitându-se pe doamna din spate, în rochie roșie care stă să plesnească pe la cusături de la atâta…bunăvoință.
Pom de Crăciun?
Da, să zicem că sunteți pe aproape, doamna mea.

Costum brăduț, spune Varkonyi într-o șoaptă ca o pană de ușoară.
Asta era, asta sunt! Un costum cu chip de brăduț, adică o rochiță și un coif, pentru copiii între 3 și 8 ani.
Foșnesc neastâmpărat din crengile-mi lucioase ca taftaua, împodobit mi-s cu globuri sclipicoase, beteală și…un ren?! Un ren leneș, desigur, care mă preferă saniei cu zurgălăi.

Și cine-l poate condamna?