Albi sau gri

Ma gasesc minunandu-ma cum de brontozaurii nu au pierit in era glaciala, metamorfozandu-se in creaturi cat se poate de pasnice, cu aura angelica si calina; cum tractoare gigantice brazdeaza campuri azurii; cum umbra unor indragostiti fara chip pierde din contur la primul sarut. Dar uimirea imi trece la primul vant mai iute ce ii transforma si retransforma pentru a ma minuna din nou.

M-am imaginat prabusita trandav in particule pufoase gri, conturand  cu madularele lenese umbra unor ingeri, intr-o stare de extaz aproape nirvanica, avantandu-ma  mai apoi in salturi largi de pe o trambulina alba pe una cenusie si iar pe una alba, poate poate, reusesc sa gadil soarele in talpa.

Mii de oi negre, verzi si albe, cu copitele afundate in bezeaua alb imaculat, mi-au raspuns cu priviri sacaite ca le lipseste energia continuarii periplului prin insomniilor mele.

Si am picat din ei de zeci de ori, direct cu sezutul pe asfalt, m-am ridicat tot de atatea ori, si mi-am cufundat capul in ei cand realitatea devenea brutala, i-am alungat, au venit iar, mi-a fost dor de ei, nu am vrut sa ii mai vad.

Si am crezut ca doar in inchipuirile mele pot ajunge sa se materializeze in texturi si forme palpabile, sa se transforme din simpli vapori suspendati in ochiuri ce se leaga ca intr-o poveste, sa ma imbratiseze cu caldura cand mi-o fi frig si sa nu plece fara preaviz. Sa fie mereu acolo, oricand la dispozitia mea.

Nu m-am gandit nici o secunda ca ar putea exista cineva care sa le poata reda, ochi cu ochi, imponderabilitatea. Cum ar fi SunrasHappyHandmade. Nu m-am gandit sa ma imbrac in nori.

Acum ma gadesc. Cam des. Cam mult. Cam prea tot timpul.