Mereu m-am intrebat cam cat de potent financiar ar trebui sa fii pentru a-ti permite un Monet, un Picasso sau Renoir. Si daca ti-l iei…cam care e utilitatea lui practica. Pana la urma, ar trebui sa ai atat de multi gologani incat achizitionarea unui tablou ar fi ca si cum mi-as lua eu o pereche de sosete noi. Spun astea cu riscul de a parea lipsita de apreciere vis-a-vis de arta si de marii artisti. Nici vorba. Apreciez arta, insa nu ca si investitie. Imi place sa o apreciez in muzeu.
Dar cand gasesti lucruri care combina si arta, accesibilitatea si utilitatea practica in cel mai sarmant mod cu putinta, cum sa ii rezisti?
Spre exemplu, in seara asta am tras o fuga la Louvre Ukiyo, fara a sparge pusculita si m-am lasat captivata de frumusetea si maiestria picturilor asezate pe suport textil. Nu am putut alege prea usor intre Klimt si Mucha. E atat de dificil!
Voua cine va place?
Ah, da, si eu dau fuga la ei in mod frecvent, fix cu aceeasi dilema. Si totusi, un Klimt pentru mine, va rog.
mi se par foarte mici preturile, considerand valoarea lor.
Splendida expozitie! Klimt, Sarutul lui :)
Dintotdeauna m-a fermecat curentul Art Nouveau.Un Mucha pentru mine va rog!