Am visat că Javier Bardem era vecinul meu.
Am visat că aveam o casă mică, luminoasă, mobilată sumar dar frumos. Avea pereții în culori pale, fiecare strălucind în alt fel – așa-s eu, nu mă pot hotărî niciodată asupra unui singur lucru.
Avea geamuri mari, mari și uși inexistente. Mă rog, avea totuși una la intrare :).
Aveam multe pisici, o grădină de legume pe jumătate invadată de buruieni – câteodată visele sunt atât de reale…
Dimineața mă trezea doar soarele – cred că nici nu aveam telefon, televizor sau alte elemente deranjante. Aveam totuși internet – cum altfel să vă povestesc visul?
Și eram total lipsită de griji. Cu ce să mă îmbrac, ce să mănânc, oare am udat florile?
Mai ales ultima.
Să vă spun un secret – împreună cu Lunablanca va prezint floarea-care-nu-trebuie-udată-niciodată.
Și care totuși este la fel de frumoasă și proaspătă și fără apă.
Secretul ei? Vă invit să îl descoperiți singuri.
O floare…de vis!