Azi dimineață mă trezesc în jur de ora 5. Nu, să nu credeți că mă traversau neliniști sportive. M-am trezit pentru că era cazul să mă întorc pe cealaltă parte, ocazie cu care am dat cu ochii de lumina din ce în ce mai puternică care se insinua pe după draperie.
Mai șed eu și cuget, mă mai foiesc încă de vreo câteva ori, și când să adorm din nou, se aude alarma. Mă ridic automat în capul oaselor, în cap îmi răsună it’s now or never și mă îndrept către baie, mai mult pe bâjbâite.
Simt miros de cafea, ce bine, nici măcar nu întreb de unde, că doar sunt singură și oricum nu beau cafea dimineața.
Detectez sursa mirosului, mmmm, o brioșă!
Iarăși nu pun întrebări, însă îndrept brioșa spre gură.
Dau să spun ceva, însă baloane de săpun străvezii dau năvală și mă lasă fără grai vreo câteva momente.
It’s now or never se oprește brusc, mestecatul meu la fel, baloanele își continuă zborul nestingherit.
Mă privesc în oglindă, zâmbesc cât pot de larg cu boabe de cafea printre dinți și-i cer iertare brioșei de la sapunzain.
Pentru a patra oară săptămâna aceasta.
Be First to Comment