Uneori prea multe cuvinte corup tacerea cu subinteles.
Alteori, taci cand trebuie sa-i spui.
Uneori ne vedem atrasi de atat de multe tentatii profane incat uitam de unele sentimente latente de o puritate atat de blanda si recomfortanta.
Alteori, lasam atat de mult de la noi incat uitam ca trebuie si un ”eu vreau asta!”.
Uneori ne dorim atat de mult sa devenim perfecti pentru ceilalti, incat uitam ca ei ne plac pentru germenele de la care am infrunzit.
Alteori, trecem cu vederea faptul ca ar trebui sa crestem si sa inflorim, si preferam sa stagnam pana la plafonare.
Uneori, ne concentram atat de mult sa fim in ton cu modernismul incat uitam de radacinile noastre, de ceea ce ne asigura comfortul, zen-ul. Nu as da o pereche de ciorapi tricotati pentru nimic din ce-mi ofera piata drept alternativa. Si nici plapuma bunicii pe orice pilota din orice tip de puf de crocobaur.
Alteori incercam atat de mult sa ducem modernul spre natural incat uitam sa ne mai strangem pet-urile din padure sau uitam ca avem containere acasa si aruncam gunoaiele pe geamul masinii.
Or, nu asa imbini modernul cu traditionalul. Ci cum o face Tootstuff.
Lemn cu aspect brut, piele, geometrii, abstract, imbinate atat de armonios si placut ochiului.
Eu+colierul=Love
Eu plus colierul= Alchimie pura
Tu+colierul=?
Cat de bine spui tu acolo….de toate si adevarate! Un articol din suflet pentru suflet.
Multumesc! :)